Ispită

Ispită de Alice Soare

Fantastic luna ’n fund de zări răsare
Și-aprinde ’n apă stropi de diamant,
E un moment atât de culminant,
Încât ispita ’n mine iar tresare;

Ce-ar fi acum să intru ’ncet in mare
Și să mă las cu brațe de amant
Să mă târască valul în neant,
Într’o beție fără deșteptare?

O mare! Ce grozavă voluptate
Ar fi în patul tău de unde reci,
Să curm eterna mea singurătate

Cu moartea cununându-mă pe veci!
..................................................................
Dar dacă nici acolo nu-i dreptate,
Și numai truda trupului o ’neacă?