Itinerar

 

lui Alexandru Cazaban

În Pullman, cu 80 pe oră!
Zburam,
Și viteza sonoră
Ne sparge urechea cu un Cake-Walk,
Că toți călătorii ―
Umane sfârleze ―
Se lasă pe spate și-ncep să danseze
Pe loc...
În timp ce pe câmp se perindă,
Ca într-un vechi ciob de oglindă,
Copacii
Și stâlpii de telegraf,
De care s-agață toți norii de praf,
Pe care căruța cu fân, din șosea,
Nu-i lasă să meargă alături de ea!...

Mizil...
Monteoru...
Buzău...
Și Pullmanul nostru, cu 80 pe oră,
Își bemolează viteza sonoră,
Și-n gară, deodată, tăcut se oprește!...

Probabil că Pullmanul știe
Că-n gara Buzău drumul bun se sfârșește
Și-ncepe de-acum drumul rău...
Dar Pullmanul ― „Made in England” ―
Glumește: „Ce-o fi... să fie!”...
Și vesel pornește din nou ―
Pornește cu aceeași viteză sonoră
Și cu același obraznic ecou:
„Cu 80 pe oră!”...
„Cu 80 pe oră!”...

Și drumul se-ntinde ca un gumelastic ―
Lipsit și de spirit
Și de simțul plastic ―
O biată cireadă de vaci și viței
Ne-ntâmpină-n gara de la Făurei,
Iar gara pustie din Lacul-Sărat
Ne anunță că „Lacul-Sărat” a... secat!...

Păcat că în Pullman nu poți să vânezi
Nimic din ce vezi!...
Poți însă flirta
Cu vecina ta ―
Fardată anume pentru așa ceva!...

Dar Pullmanu-i Pullman!...
Stop!...
Gara Brăila ―
Gară cu bucluc...

„Vezi rândunele se duc,
Se scutură frunza de nuc,
S-așterne bruma peste vii”...
Peste părinți,
Peste copii
Și peste șlepurile noastre
Din cimitirul Dunării albastre ―
De la Brăila până la Sulina ―
Unde le-a-nțepenit rugina,
Că n-au fost șlepuri plutitoare
Decât pe Dunăre ―
Nu și pe mare!...
În timp ce Pullmane terestre
Și trenuri lungi accelerate
Stopează azi, prin porturi, pe-nserate

Și, vesele, sfidează prin ferestre
Cârligul unui „?” (semn de întrebare)
De care
Tu ― călător numai pe mare ―
Îți spânzuri zilnic... ziua viitoare!...