Jalea paznicului

 

De când dușmanii țării ne arseră palatul,
De-atunci rămas-am singur ―
Vai!... Ce spectacol jalnic...
Turiști din țări străine vin doar s-admire patul
În care-și va da duhul și cel din urmă paznic...

Pe-naltele terase de piatră, statui sparte
Privesc îndoliate castanii triști
Și goi...
Iar vântul ―
Glasul toamnei, prevestitor de moarte ―
Le-ngroapă goliciunea în maldăre de foi...

Cândva pe-aici fu viață
Cu cântece
Și glume...
Dar azi din cântăreții de ieri
N-a mai rămas
Decât o cioară ―
Cioclu venit din altă lume ―
Ce croncăne obraznic de-așa măreț popas...