Jianul
Jianul[1]
poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri
- N-ați auzit de-un Jian,
- De-un Jian, de un oltean,
- De un hoț de căpitan
- Care umblă prin păduri
- Cu doisprezece panduri,
- Cu ghiebe și cu poturi?
- El ia miei de la ciobani,
- Armăsari de la mocani,
- Fără plată, fără bani!
- Și pândește la strâmtori
- De despoaie negustori,
- Și tot prinde la boieri
- De-i curăță de averi!
- Toți de dânsul că fugeau,
- Toți de el se jeluiau
- La domnul, la Caragea.
- Domnul potiră-aduna,
- După hoț el o mâna.
- Iar Jianu-nțelegând
- Cele ce-i treceau prin gând
- Se-ndruma spre Olt fugând.
- Când la Olt, Oltu-i umflat,
- Că la munte l-a plouat:
- „Măi române, măi podar,
- Trage podișca de car
- Să mă treci la cela mal
- Cu viteazul ist de cal.
- Trage podul mai de-a drept
- Pân' nu-ți pun un glonte-n piept,
- Nu-mi fii dușman și-mi fii frate
- De nu vrei un glonte-n spate."
- Dar podarul se gândea
- Și cu lene se-ntindea.
- Dacă vedea și vedea,
- Jian rostul nu-și pierdea.
- El se aruncă înot
- Cu suflet, cu cal, cu tot.
- Calu-n apă se lupta,
- Iar Jianul cuvânta:
- „Decât să mă rog de prost
- Ca să deie podu-n rost,
- Mai bine cu murgu-not
- Că și el e pui de Olt.
- Decât să mă căciulesc,
- Mai bine să haiducesc!
- Hai, voinice murguleț,
- Nu mai face părul creț,
- Hai la Slatina-n județ,
- Unde gazda ne-om afla
- Ș-amândoi ne-om răsufla!"
- Când la gazdă el sosea,
- Ce vedea și ce-auzea?
- Potira gazda lega,
- De Jian o întreba.
- „Haide iar, murgule, hai,
- Hai la munte sus, pe plai,
- Să scăpăm de chiu, de vai!"
- Fugea murgul cât fugea,
- Dar potira-l ajungea,
- Pe Jianu mi-l prindea
- Și-l ducea la Caragea.
- Vai! sărmanul voinicel!
- Sărăcuț, amar de el!
- Căci pe loc mi-l judecară,
- Cu lanțuri mi-l încărcară
- Și-n ocnă mi-l aruncară.
- ↑ Jianul era de neamul său boier. El a hoțit, ca și Bujor, pe la începutul veacului XIX și și-a săvârșit zilele la Târgoviște, fiind iertat de guvern. Un alt cântec al Jianului sună așa:
- „Colea, maică,-n făgețel
- S-a ivit un voinicel
- Pe-un cal vânăt porumbel.
- Mă duc, maică, după el".
- „Nu te duce, fata mea,
- Că-i păți rușine grea.
- Cel voinic cu calul mic
- Iancu Jianul îi zic.
- El pe câte le-a iubit
- Pe toate le-a amăgit,
- Le-a lăsat și a fugit,
- La Jiu pe unde-a umblat,
- Câte fete s-a-nșelat
- După el de s-au luat,
- Cu copii tot le-a lăsat.
- La Olt, prin oricare loc,
- Câte le-a luat la joc,
- Le-a lăsat plângând cu foc,
- De-au rămas făr' de noroc".