Jos, sub crucea răsturnată

 

Jos sub crucea răsturnată dintr-un sat
Am văzut un om odată
Stând cu fața-n mâini lăsată
Și cu fruntea-nsângerată
Și plângea, plângea de parcă
Toată lumea l-a lăsat.

M-am oprit atunci din cale lângă El
Lacrimile-i curgeau vale
Printre degete în poale
De-ți venea să-i plângi de jale
Călător pornit pe cale
Singurel.

Fața-i era albă toată ca de crin
Dar albeața ei curată
Sângele-o brăzdase toată
Și-a Lui frunte-nsângerată
O cunună era roată
Numai spini.

Când i-am spus să nu mai plângă m-a privit duios
A pus fruntea-n mâna stângă
Și-a-nceput din nou să plângă
Ca și cum ar vrea să frângă
Lacrima ce-i curgea lângă
Cruce jos.

Iar în palme și-n picioare - răni de cui
Și atunci plin de mirare
Mi-am adus aminte care
E străinul din cărare
Când mă-ntorc minune mare...
Nu-l văzui...

Azi când trec prin multe sate și prin lunci
Când văd crucile uitate
Mie-mi pare că pe toate
Stă un Iisus care plânge
Plin de răni și plin de sânge
Ca atunci.