Jos regimul cenzitar! Trăiască votul obștesc!

Jos regimul cenzitar! Trăiască votul obștesc!
de Cristian Racovski
Calendarul Muncei, 1910


Astăzi România trăește sub regimul censitar. Aceasta înseamnă că, pentru a fi cineva alegător și ales, i se cere anume cens, adică să aibă proprietate imobiliară aducând un anume venit sau să aibă diploma de absolvire a universităței, a gimnaziului ori a școalei pri¬mare. Cei ce nu îndeplinesc aceste condițiuni fac parte din colegiul al treilea al cărui rol este redus aproape la nimic.

Este știut, într’adevăr, că acest colegiu unde sunt toți muncitorii și țăranii, nu alege decât 38 de deputați, pe când celelalte colegii aleg 145. Și afară de aceasta, alegerile se fac într’un mod indirect, prin delegați, ceeace înlesnește ingerințele poliției care face și alegerile în col. III, numit colegiul-minciună.

Să vedem acum numărul alegătorilor din diferitele colegii.

Mă refer la cifrele din 1905, cari nu se deosibesc cu mult de cele din anul curent. Atunci numărul total al alegătorilor pentru Cameră era de 93,064 pe când, dacă ar fi existat în țară votul obștesc, (precum există în Bulgaria unde toți cetățenii bulgari fără deosebire de neam și de confesiune votează dela 21 ani în sus) noi am fi avut în țară, 1,399,287 de alegători. La această sumă se ridică cifra supușilor romani de sex masculin și de 21 în sus (cifra pentru 1905).

Astăzi însă noi avem pentru colegiul I de Cameră 15,973 de alegători, mari proprietari, arendași, fabricanți, funcționari superiori, negustori mari, profesori universitari etc. etc., cari aleg 70 de deputați. Colegiul al doilea, adică acela al claselor mijlocii, cu un număr de 34,740 de alegători, are drept la 75 de deputați, și în sfârșit, colegiul al III cu 42,907 alegători direcți și delegați, care alege 38 de deputați.

Un deputat din colegiul I vine la 207 alegători. Sunt locuri însă unde el este ales numai de 100 alegători; în colegiul al doilea un deputat vine la 470 de alegători și la unele locuri (ca la Huși de pildă) el este ales de 160 de alegători, în sfârșit la colegiul al III 1025 alegători direcți și la 23,170 alegători indirecți, vine un deputat!

Pe de altă parte este știut că nu toți alegătorii înscriși se duc la vot. Așa în 1905 din 93,604 înscriși, n’au votat decât 64,253 adică 68,7%.

Cu alte cuvinte dacă luăm cifra populației întregi pentru 1905, vom găsi că din 1000 de locuitori numai 15 sunt alegători, dintre cari votează numai 10! Dacă scădem alegătorii colegiului III cari nu înseamnă nimic, vor rămâne 50,722 de alegători înscriși și 35,000 votanți de care depinde soarta României.

Nu trebue de uitat că tot aceiași alegători dela col. I și o parte din col. II, aleg și pe senatori. Aci poporul este absolut exclus. Numărul alegătorilor la Senat e de 24,539 înscriși (10,659 pentru col. I și 13,902 pentru col. II). Dintre ei votează 16,644, adică 60%. Cu alte cuvinte la 1000 de locuitori sunt numai 3 alegători votanți pentru Senat. În 6 județe senatorii sunt aleși de colegii care numără mai puțin de 200 alegători.

Fiind dat numărul și posiția socială a alegătorilor din colegiile I și II nu este de mirat că în Cameră ca și în Senat nu intră nici un adevărat reprezentant al poporului.

Din cine este compusă Camera? În 1901 era compusă din 183 deputați, 48 erau proprietari și arendași, 76 advocați cari, în mare parte au în acelaș timp și meseria lor de advocați și proprietăți rurale sau urbane; tot așa se poate spune și de cei 27 profesori, 10 comercianți, 9 ingineri, 7 medici și 6 militari.

În Camera dela 1905, numărul proprietarilor și arendașilor era de 83, al advocaților de 62; pe urnă vin 10 medici, 10 profesori, 8 rentieri, 4 comercianți și industriași, 3 ingineri și 3 din alte profesiuni.

În privința Senatului posed cifrele pentru 1901. Atunci, din 120 senatori, 39 erau proprietari, 27 advocați, 19 profesori, 15 medici, 8 episcopi, 7 militari, 3 ingineri și 2 comercianți.

Deci alegătorii și aleșii se potrivesc. Cu ce se ocupă astfel de deputați și senatori nu este greu de ghicit. Dacă starea nenorocită în care a ajuns poporul român din sate și orașe nu ne arată îndestul inferioritatea parlamentului român, avem propriile mărturisiri ale șefilor partidelor, cari dovedesc de ce interese înguste și mici sunt conduși alegătorii și aleșii. „Alegătorul român este o ființă foarte puțin interesantă” a zis d. Carp, „Eu nu știu, continua el mai departe, dacă există vre-un alegător care să se fi dus la alegeri fără să ceară nimic”.

Cine nu știe, de altmintrelea, că toți alegătorii — afară de acei ce votează numai de frica jandarmului — nu se duc la vot fără să aibă în vedere un câștig direct ori îndepărtat. Alegerile sunt un rușinos târg unde se desbat condițiile pentru care alegătorul își va da votul candidatului guvernamental sau al celui din opoziție. Aceste condiții diferă dela un alegător la altul. Unul cere slujbă sau înaintare pentru el sau pentru rudele lui, altul cere să i se închirieze vre-o proprietate a statului, a județului sau a comunei, al treilea cere să i se acorde dispensa de serviciu militar pentru protejații lui și așa mai departe. Și toate aceste se acordă pe seama budgetului statului și în dauna poporului. Acest din urmă este uitat cu desăvârșire.

Și altmintrelea nu poate să fie cu sistemul electoral de astăzi. Cel din urmă dă puterea politică în mâinele câtorva familii de boeri și de ciocoi în jurul cărora sunt strânși alegătorii din col. I și II. În fruntea partidului liberal se găsește familia Brătienilor cu întregul neam de frați, cumnați și veri. În fruntea partidului conservator se găsește familia Cantacuzinilor, tot așa de numeroasă și tot atât de lacomă la bunurile statului și ale poporului.

Se înțelege de ce acestor familii și tuturor cari trăesc în jurul lor, nu le place votul obștesc. Se înțelege de ce conservatorii spun că votul obștesc este un „ideal de minți necoapte și de creeri zăpăciți” și de ce liberalii, mai fățarnici, însă tot atât de dușmani ai poporului ca și conservatorii, cu toate că se feresc de a tăgădui necesitatea votului obștesc nu fac nimic spre a-l realiza. Și unii și alții „copți” până la putreziciune în șiretlâcuri și minciuni, caută prin toate mijloacele să păstreze sistemul actual de vot, sistemul colegiilor cari au făcut din votare un negoț și din Parlament un bâlciu.

Poporul are însă tot interesul să gonească de acolo pe negustori și aceasta nu se va face decât prin introducerea votului obștesc.