Lângă țărm
Lângă țărmul tristei mări
M-am oprit pe-o stâncă.
Apa tremură spre zări,
Verde și adâncă.
Sufletu-mi, împovărat
De-o iubire moartă,
Se ridică ne-mpăcat
Și cu el o poartă,
Cum își duce greu în zbor
Vulturul de mare
Peste valuri călător,
Prada moartă-n ghiare.