Lângă Marea
de Iacob Negruzzi

Pe o stâncă lângă mare
Singur stau în depărtare
   De al meu amor
Și ochirea mea cuprinde
Oceanul ce se-ntinde
   Păn' departe-n nori.

Ori și unde peste mare
Pintre valuri îmi apare
   Chipul său iubit,
Ș-a sa gură îmi vorbește
Și la mine tot privește
   Ochiu-i nesfârșit.

Dar în cruda sa privire
Vai! Nu văd compătimire
   Și nu văd amor
Și cuvântul său e rece
Și prin sufletul meu trece
   Un grozav fior.

Și privesc, privesc la mare
Și mă-ntreb ce e mai mare,
   Ce e mai profund,
Chinul greu ce mă cuprinde
Sau e marea ce se-ntinde,
   Marea fără fund?