La întors

 

Colo ’n urmă se zărește cufundatul tîrg în ceață,
Peste văi încet se lasă un amurg dogoritor
Iar pe drumul care duce printre miriști și fîneață,
Cînd pe o parte, cînd pe alta, boii calcă ’n legea lor.

Cel din car, lungit a lene, bînd din zori de dimineață,
Doarme dus acum sărmanul — talpa țarii romînești....
Și, uitat de sărăcie și de-amarul din viața,
Se socoate mai ferice decît Craii din povești.

Jos, pe urma lui, nevasta cea supusă și blajină
Duce ’n spate tîrguiala-i de sărmană gospodină
Și ’ntr-o mînă cofaelul, deșartat acum de fragi...

Iar cînd boii rup de fugă, își sumecă cele poale
Și ’ndesește iute pașii cu picioarele ei goale,—
Pe cînd botul și-l arată imineii din desagi