La Schiller

 

""Între ai tăi ai fost, o, Schiller,
și ai tăi nu te-au cunoscut"

Este o viață moartă, precum ș-o moarte vie;
Ci este și viața ce nu mai are moarte.
Unii prefer pe una, și alții-și aleg alta.
E tristă-a omenirii fatala, cruda soartă!
Prin chinuri și privații, și lupte, și amaruri,
Și deziluzii crude, pațiență-adamantină,
Prin forță,-asalt eroic să ia Cetatea Sântă,
Al cerului imperiu și vera libertate.

Mult suferiși, o, Schiller, și luptă avuși mare!
Căci lungă e durerea, și fericirea scurtă!
Și strâmtă și spinoasă e-a cerului cărare!
Și greu, inert e corpul! greu dreptul la viață!

Du sarcina, o, suflet, du corpul după tine,
În sus, pe calea strâmtă, cu filii, cu consoarte;
Te luptă cu ananga, cu aspra neavere,
Cu limbile de șarpe, cu ochi de vasilisc
(Calomnia, minciunea, invidia, trădarea),

Cu forța împilării, cu reaua tiranie;
În sus! pe calea strâmtă nici apă, nici merinde,
Nici unde să-ți pleci capul la frigurile lentei;

Și luptă-te da prode!

Avuși de adversariu pe om, ș-atât ajunge:
Te iartă să-i faci răul, iar binele, nici mort;
Insultă-l, te onoară; strivește-l, te adoară;
Dă-i glorie, onoare — te-mpilă de ultragiu;

Dă-i patrie, dă-i nume, că el te-expatriază;
Dă-i adevăr, dreptate — calomnia ți-e parte.

E orb și-i dai lumină? el vede câte n-ai;
E mut și-l faci cu limbă? te mușcă ca vipera;
Dă-i viitor, viață, că-ți ia el și trecutul;
Realță-l pân' la ceruri — de viu te-afundă-n iad.
Acesta e păcatul sau omul cel căzut!

Mai mult decât eroic ți-a fost, Schiller, asaltul;
O luptă de arhangel, triumful de martir.
A!!! rece este piatra încinsa de coroană !
Ci mâinile de vergini îi dau astăzi viață
Ș-o re-ncălzesc atâta cât flăcărează inimi,

Și lacrimile curg...

Cântați, vergini, dreptatea
Ș-a Terrei împărțire,

Dați partea la poet;
Cântați azi libertatea
Ș-a omului unire.

Onoare la profet!

Și repetiți în horuri, prin mii de miriade,
Germania întreagă, America, Anglia;
Răsune tot pământul oriunde e om liber;
Cântați patria, onoarea, virtutea, libertatea,
Tot ce adoară Schiller; cântați pe Dumnezeu
Ce scapă inocența și focului dă crima.
Suspinele lui Schiller în horuri repetați!

1859