La amantă

 

Ca zeii de ferice acela mi se pare
Ce-mpins de soarta-i bună nainte-ți va veni
Și dulcele-ți accente, divina ta cântare

D-aproape va-auzi.
Iar fața ta ridentă asupra lui când cată!…
Ca un columb se bate în piept inima mea,
Și vocea mi se stinge, rămâi extaziată

Pe loc cât te-oi vedea.

Se leagă a mea limbă și repede, subțire
Un foc prin vine-mi curge, se varsă ca fiori;
Mi-e negură vederea, auzul vâjâire,

Și reci mă trec sudori.

Ca varga toată tremur, îmi simt a mea pieire,
Sunt palidă ca spicul când cade la pământ,
Rămâi fără suflare, rămâi fără simțire

Și moartă toată sânt.

Ci totul să cuteze se iartă la sărac.