Deschide meniul principal
La lină fântână
Colind de flăcău


Jijila, județul Tulcea, România.

Lerului, la lină fântână,
La colț de grădină,
Lerului, la 'naltă prăjină

Lerului, strujește, prujește
Tot Ion vionicul
Lerului, c-o fată frumoasă,

Lerului, cu sprânceana trasă,
Cu geana sumeasă,
Lerului, chip de jupâneasă.

Lerului, cea fată frumoasă
Din gură-mi grăiară:
Lerului, Tu, Ion voinicul,

Lerului, Nu pruji cu mine
Bună-s decât tine!
Lerului, Vezi tu, ori nu vezi?

Lerului, cele lungi îndalbe,
Nu-s dalbe de flori
Lerului, și-s dalbe de flori,

Lerului, tot flori de-ale mele,
N-ai treabă cu ele,
Lerului, mult am cheltuit

Lerului, pân’ le-am răsădit,
Mulți bani am mai dat
Lerului, până le-am udat.

Lerului, nu pruji cu mine,
Bună-s decât tine.
Lerului, Vezi tu, ori nu vezi

Lerului, cei munți cărunți
Nu-s cărunți de fel,
Lerului, și-s cărunți de oi!

Lerului, tot oi de-ale mele,
N-ai treabă cu ele!
Lerului, mult am cheltuit

Lerului, pân’ le-am dobândit!
Mulți bani am mai dat
Lerului, pân’ le-am adunat!

Lerului, printre dalbe oi
Negri-s ciolpănei,
Lerului, dar nu-s ciolpănei,

Lerului, și-s ciobani de-ai mei.
În ghioage-s rezemați,
Lerului, în glugi aceoiați,

Lerului, cu căciuli mițoase,
Cu cojoace-ntoarse,
Lerului, cu cămăși zeroase.

Lerului, eu de-oi chiuiră,
Ei mă auziră,
Lerului, cu mâna le-oi face,

Lerului, oi dalbe-or întoarce
Pe gură de vale
Lerului, prin florile tale.

Lerului, fruntea le-or fruntiră,
Coada le-or codiră,
Lerului, ce-or mai rămâneară,

Lerului, ciobani s-or plecară
Și le-or adunară,
Lerului, mănunche le-or face.

Lerului, mănunchele crețe
Aurul să-nghețe
Lerului, și când le-or scoate,

Lerului, rar la zile mari,
Seara de Ajun
Lerului, noaptea de Crăciun!

Lerului, și la Bobotează
Când preoți botează,
Lerului, lumea-ncreștinează!

Lerului, lumea și norodul,
Și pe noi cu totul,
Lerului, iar Ion voinicul,
Să fie sănătos!