La moartea lui P. Cazimir

 

Din ramura plăpândă a tinerimei tale,
O, țara mea duioasă!
A mai căzut o floare, te-a părăsit în jale,
În jale dureroasă.

Sărmană, tristă mumă, copii-ți de iubire
Te lasă fără vreme!
Ei cad, secerați grabnic de-a morței grea lovire,
Pe sânul tău ce geme.

Ce vânt amar de moarte, vai, suflă peste tine,
De sufără și moare
Orice de-abia-nverzește sub dulcele-ți lumine,
Orice-i de-abia în floare?

Fatală, crudă soartă! Tot ce e drag în lume,
Curând din lume pere!
Ferice care lasă măcar un dulce nume
L-a patriei durere!

1850. — Iași.