La neige
Que de fois, mon amour, auprès du feu qui tremble,
Pénétrés par les doux regrets du jour mourant,
Nous restâmes rêveurs à regarder ensemble
Les grands flocons de neige qui tombaient lentement...
Maintenant je suis seul, hélas! Le jour se pâme...
Et je souris (combien plus triste qu’autrefois!)
Aux doux regrets d’antan qui tombaient sur nos âmes
Comme les grands flocons de neige, sur les toits!
Catren - Zi de vară - Mi-a răsărit în suflet dorul... - Șoaptele nopții - Cântec - Doamnei Aftalion - Doamnei Ermosa Aftalion - Catren - La neige - Le papillon - Șomerul - Proză - Bimbirițichel - Bivolul și coțofana - Întrebare și răspuns - Boierul și argatul - Leul deghizat - Omul și rața - Doi prieteni - Cin' s-a fript cu ciorbă... - Văduva și piticul - Măgarul în grevă - Microscopică - Plouă... - Romanță în stil vechi - Din tren