La pârâu
de Iacob Negruzzi


Ce copilă dulce, cufunzi cu a ta privire
În limpedele unde a cestui lin pârâu
Și uiți făr’ încetare, pierdută în gândire
Cum apa cristalină oglindă chipul tău?

La mine ah, te uită, în ochiul meu privește,
Citește-n al meu suflet ce arde de amor
Și vezi adânc într-însul cum lin el oglindește
Imaginea ta dulce de mii și mii de ori.

Pârâul curge, curge și unda-i nu s-oprește
În care dinioarea tu chipul ți-ai văzut
Și apa trecătoare în taină te-amăgește
Dintr-însa chipu-ți dulce în grabă s-a pierdut,

Dar sufletu-mi statornic etern nu va mai ști
Imaginea frumoasă ce-ntr-însul s-a oprit
Și anii ce se schimbă și timpul ce tot merg
Din el nu pot s-alunge un chip așa iubit.