La un nor

 

Nor ce treci făr' de țintire!
Eu ca tine sunt străin;
Tu verși ploaie și mugire,
Eu vărs lacrimi și suspin.

Tu dorești întinsa mare
Dintru care te-ai născut;
Eu suspin cu nerăbdare
După țara ce-am pierdut.

Prin eterul cu flori d-aur
Tu ferice rătăcești,
Poți să verși al tău tezaur
Pe tărâmul ce dorești.

Eu în locuri tot străine
Număr anii ce grăbesc;
Nu pot face nici un bine,
Țării mele ce doresc.

De vei merge colo-n țară,
Spune celor ce-i vedea
Că-n durere crud,-amară
Se consumă viața mea.

Iar nu spune trista știre
Dragei mele, fraged crin,
Ei să-i spui că-n fericire
Viața-mi fuge, dulce, lin!