La utrenie

 

Făcliile aprinse, cînd maicele se 'nchină
Plîng, galbene și triste, amarul astei vieți;
O candelă se stinge și palida lumină
Îngălbenește sfinții tăcuți, de pe păreți.

Se bate miezul nopții și clipele bătute
Se deslușesc în noapte mai liniștit, mai rar..
În strana din ungherul bisericii tăcute
Plîngi, maică, tinereța trăită în zadar

În candele lumina stigîndu-se, încearcă
Să mai trăiască iarăși ca'n clipele d'intăiu;
Rugîndu-te 'nchiz ochii udați de lacrimi, par'că
S'ar coborî amurgul pe umedele văi.