La villa Aldobrandini

 

Tăcute lacrămi picură din plante
Și-alunecă pe jgheabul de porfiră;
Sub șipot stă Orfeu cântând din liră
Pe-un glob purtat de gârbovul Atlante.
Păuni stelați podoabele-și resfiră
Pe-un capitel de frunze de acante;
Un grup voios de fauni și bacante
Ironici stau și de păuni se miră.
Domnița vine, văduvă-ntristată,
Și singurică șade la fântână,
Cântând încet un vers al ei de fată.
Un gâlgâit de apă o îngână,
Pe când pe vârful plopilor s-arată,
În clarul zilei, luna ca o zână.