La vreme...
La vreme, Domnul trimite Înger de lumină
să-ți picure pe gene clipiri suave, dulci…
Când oboseala zilei și grija cea de mâine
întârzie odihna cu teamă de năluci.
La vreme, Domnul trimite binecuvântate ploi,
peste ogorul negru o bură tremurândă.
La vreme, e-o primăvară în straie tot mai noi.
La vreme, mieii zburdă și ciocârlia cântă.
Nu te teme de valurile vieții izbitoare,
în fiecare greu e-o pronie cerească,
când Tatăl Sfânt în mâna Sa te are,
nu-i vrabie să cadă, nu-i păr să se clintească.
La vreme, Domnul te scoate la liman,
când marea se răzbună și se frământă valul.
La vreme, se răcește și lava din vulcan,
se liniștește marea și se arată malul.
De arde Cuvântul Său, veșnicind iubire,
nu-i loc de-ngrijorare, nici cumpătul să-l pierzi.
Când Harul Sfânt dă gândului tărie,
de ziua cea de mâine să nu te-ngrijorezi.
De trimite Domnul pildă de-ntărire :
pasarea mănâncă, deși n-a semănat…
Crinii se-mbracă în haine tot mai fine –
E vremea să te bucuri de-un dar minunat!
|
Această lucrare a fost eliberată în domeniul public de către deținătorul drepturilor de autor. |