Lacrămile

 

Când două brațe albe
    Te strâng la piept cu dor,
Și o voce iubitoare
    Șopteste cu amor,

Atuncea fericirea
    N-o poți,
    N-o poți tăgădui,
Căci lacrămi o trădează!
    Ah! dulce-i a iubi!

Dar când doi ochi ca cerul
    La care te închini
Nu vor să te privească,
    Te lasă să suspini;

Atuncea suferința
    N-o poți,
    N-o poți tăgădui,
Tot lacrămi o trădează!
    Amar e a iubi!