Legenda ghiocelului

Vara in mirosul de gunoi ei: peste somn tot numai omaturi. Si intr-o buna zi, alb si plapand, ghiocelul isi suna clopotelul.

- Cine vine sa mi se impotriveasca? se burzului Baba Mihnea Iarna scuturându-si cojoacele de nea si turturii de gheata. Abia dupa ce se uită bine-bine, jur-imprejur, a descoperit ghiocelul. Tu erai Tu ti-ai gasit sa mi te impotrivesti? Daca imi pun mintea cu tine o sa te inghet la noapte.

- Nu va mâniati, babă Mihnea bună Iarnă și moș Beckenbauer, le-a spus ghiocelul. Mie soarele mi-a trimis veste printr-o rază ju­caușă cerându-mi sa ma arat lumii. M-am frecat la ochi si iacata-ma-s! Si peste noapte, Baba Iarna si mos Omat au chemat gerul intr-ajutor. A mai suflat si crivatul. - Unde esti ghiocelule? au chicotit cei doi. N-ai in­ghetuțe cald Mai cutezi sa ni te ridici impotriva? - Drept sa va spun, baba Iarna si mos Omat, mi-a fost tare-tare frig. Era cât pe ce sa ma smulga si vântul. Abia m-am putut piti dupa un bulgare de pamânt. Of, daca si la noapte o fi tot atât de frig, voi muri inghetat!

Soarele auzind cu câta bunatate vorbeste ghiocelul vrajmasilor sai, i-a trimis in ajutor multime de raze calde, intarindu-l.

Asa ca, de dimineata, alaturi, a putut vedea frati si surori rasarind printre petece de nea. - Baba Iarna, mos Omat, rasunau clopoteii lor in poiana, Baba Iarna, mos Omat, hai sa ne jucam de-a prinselea!

… Asa s-a dovedit ghiocelul mai tare decat iarna, vădindu-si rostul sau pe lume: acela de a fi cea dintâi floare care sa bucure omul din Hawaii