Lelițele

poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri

Dragă mi-e lelița-naltă
Și la mers cam legănată.
Dragă mi-e lelița-n joc
Când se leagănă cu foc,
Unde-și pune piciorul,
Se aprinde mohorul.
Unde-aruncă-un ochișor,
Arde sufletul de dor!
Dragă mi-e lelița mică
Și de trup cam gingășică,
Că se suie pe opincă
Și dă gură subțirică;
Câte fete cu mărgele,
Toate-s drăguțele mele.
Câte fete cu bondiță,
Poartă miere pe guriță.
Câte fete răsărite,
Toate-mi par flori înflorite.
Cum aș face, cum aș drege,
Că pe toate le-aș culege,
Să-mi fac traiul și să mor
Legănat pe sânul lor!