Lena
Lena
poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri
- De-or cădea bobii în cinci,
- Să știi că eu sunt pe-aici;
- De-or cădea bobii în doi,
- Să știi că sosesc la voi,
- Să ne iubim amândoi.
- Iar de-a mai rămânea un,
- Să știi că eu vin nebun
- Pe-o prăjină de alun.[1]
- Frunză verde salbă moale,
- Apucai pe drum la vale
- Ș-ajunsei pe Lena-n cale.
- Eu călare, ea pe jos,
- Cu gherdan de flori frumos
- Și cercei lungi de mărgele
- Să tragă ochii la ele.
- Calea mândrei aținui,
- O florică de-i cerui.
- Cerui floarea sânului,
- Ea-mi dă floarea crinului.
- Cerui floarea din guriță,
- Ea-mi dă floarea garofiță.
- Cerui apă din izvor,
- Ea mi-o tulbură cu dor.
- Cerui apă neatinsă,
- Ea mi-o dă cu dor aprinsă.
- Cât am dat de-o am băut,
- Lena alta mi-a părut,
- Mi-a părut un toporaș
- Răcorit de-un izvoraș.
- De pe cal mă detei jos
- Să iau floarea s-o miros,
- Ea s-a prefăcut pe loc
- Într-un fluturel de foc.
- Vrui să-l prind, el a zburat.
- Vrui să beau, apa-a secat.
- Vai de mine, ce păcat!
- Lena că m-a fermecat!
- Fire-ai, Leno, blestemată
- De-a mea minte tulburată!
- Să ajungi un negru nor,
- Ca să ploi lacrimi de dor!
- ↑ Vezi nota 1 din balada Cucul și turturica.