Letopisețul Țării Moldovei/Capitolul XXV

 

După ce au vinit aici Costantin-vodă, ieșitu-i-au toată boierimea înainte cu multă bucurie, știindu-l din domnia dintâi că este om blând și bun. Și piste 3, 4 dzile au boierit boierii după obicei. Pus-au pe Sandul Sturdze iarăși vel-logofăt, pe Costachi Razul, ce era hatman, vel-vornic de Țara de Gios, pe Iordachi Roset Cilibiul vel-vornic de Țara de Sus, pe Ianache, ce-au fost spătar mare în Țara Românească, frate doamnei lui Neculai-vodă, l-au pus hatman, pe ficiorul lui, Adămițe, ce era cumant lui Costantin-vodă, l-au pus velpostelnic, pe Andrieș Roset vel-ban, pe Manolachi Costachi vel-spătar, pe Ștefan Rusăt vel-păharnic, pe Toader Păladi velvisternic, pe Ion Bogdan vel-stolnic, pe Chirițe Dracul velcomis, pe Iordache Roset, ficior lui Ștefănițe Ruset vornicul, vel-medelnicer, pe Dumi-trașco Păladi vel-cliucer. Și după ce au boierit pe acești boieri, făcut-au și altă socoteală, că au pus, din boierii mazili, pe Ion Neculce biv-vel-vornic și pe Iordache Dulgheriul biv-vel-postelnic și pe Aristarhu biv-velban să fie giudecători aici în Ieș, dimpreună cu boierii cei mari, la toate trebile și giudecățili și sfaturili să fie nelipsiț. Și le-au făcut și nafacà câti 50 de lei de boier pe lună. Așijdere au mai ales câti un boier din boierii mazili și au pus la toati ținuturili ispravnici, și le-au dat ținuturili cu slujbe în mânule lor, și le-au ales răsura să iè giumătate mai mult decât soțiile lor. Așijdere au ales pe alți boieri mazili, carii n-au încăput la boierii și la isprăvnicii ș-au fost cu boierii-vel sau ficiori de boieri-vel, pe aceie i-au rânduit să-i puie pe rând pe toți la slujbe. Și le-au rădicat dăjdile, să nu dè nemică, nici ei, nici ficiorii lor. Iară pe alți mazili, carii au fost mai de gios, i-au pus dăjdi ușoare, să dè cineș după putința sa puțin. Așijdere au rădicat și dajdea tuturor mănăstirilor și dajdea tuturor preoților, să nu dè nemică. Și câti giudecăți să facè, toate le scriè la condice și giudecătorii din Ieș și ispravnicii de la țară. Și când făcè Costantin-vodă divanuri, toate giudecățili le rânduiè la boieri ori la ispravnici la țară, de li făcè. Și dacă nu plăcè oamenilor giudecata boierilor, viniè la divan, cu mărturie de la boieri, și vidè domnul mărturia și, pe cum îi părè, le curma giudecata.
Așijdere alesese vro 5, 6 logofeți de taină, de sta de cetiè răvașeli și le făcè răspunsuri, și punè logofătul al treile picete domnească în răvașe și scriè toate răvașeli la condică. Și era și un izbașe, om de curtea lui vodă, de strângè toate răvașeli de pe la oameni și le scotè răspunsu, fără de nici o cheltuială. Numai cât da diecilor oamenii câte 2, 3 parali de scris răvașeli.
Ispisoacele de moșie, câte mergè la divan, toate le scriè la condică. Mănăstirilor le-au făcut obicei vecinilor să lucredze cum au lucrat și mai înainte, cât vor. Iar alți oameni, streini, carii vor șidè pe moșiile lor, să le lucreze câte doăsprădzece dzile și să le dè și de a dzecea. Iară boierilor și mazililor le-au făcut obiceiu să lucredze cu oamenii lor, carii or șidè pe moșiile lor, cât le-a fi voia și cât or putè. Însă numai acei oameni ce vor șidè pe moșiile lor să lucredze, iar pe alte moșii a altor oameni să nu să întindă a stăpâni. Și pe țară au scos întăi banii steagului, câte 105 parali de om, cele 5 parali să fie a boierilor ce or strânge banii, iar 100 parali să margă la visterie. Și au aședzat să fie patru civerturi într-un an. Câte 105 parali să dè tot omul căsar, iar holteii cei cu părinți să dè câte cindzăci și cinci de parali. Și le-au dat peceți tuturor, tipărite anume, fețele lor, numele și poriclele. Și după ce sau cisluit, le-au dat zlotașii izvoade, și la visterie le-au scris la condică.
Și au făcut obicei zlotașii pe oameni, pe țărani, să nu-i supere nemică. Ce dintr-acele cinci parali să-ș cumpere bucati, fân, ce le-ar trebui. Și alte obiceie rele, ce era mai înainte, nici unele de acele să nu fie, nici văcărit, nici pogonărit, nici cunițe, nici adăoșaguri, nici jacuri de ciocoi să umble pin oameni mâncându-i. Și Țărâi de Gios le mergè prè bine, iar Țărâi de Sus, fiind prădați de moscali și fiind lipsiți de pâine, le mergè mai greu, can fugiè din cei săraci, iar cei mai cu putință era mulțămiți.
Dat-au și strânsoare mare, de cerca pe oameni, și pe unde îi afla îi bătè. Și pe vornicei carii tăgăduiè pe oameni, de nu vrè să-i spuiè, îi da pe ulițe și-i trimitè la ocnă. Mai adeverit-au că, de i-a ieși somă bună, să poată rădica poroncile împărătești, a rădica boierilor mazili și mănăstirilor desetina și vădrăritul. Și așè toți au priimit și s-au bucurat. Numai vro doi, trii, boieri nu le plăce, și ciocoilor carii jecuiè țara. Că la acei boieri să strânsese mulți oameni pin satele ălorî, și alții nu rămăsese mai cu nime, și can sta împiedecare acești boieri, ca să strice această socoteală, dar nu pot isprăvi nemică. Dat-au și boierilor celor mari câte 50, 60 de oameni de scuteală, altora, boieri mazili, câte 20, câte 15, cate 5. Așijdere au dat și la giupânese sărace, ca de scuteală, câte 10, câte 15, careș după boierie.
Tâmplatu-s-au de-au vinit un turcu de la Poartă cu ferman, să iè pe Lupul sărdariul, ficiorul lui Năstasii vornicul de lemne, pârându-l turcii și lipcanii de la Hotin că la vremea lui Gligorivodă, când au vinit moscalii în țară, în Moldova, acel Lupul sărdariul să fie fost umblat ajungându-să cu moscalii. Și după ce s-au dus moscalii, l-au pus măria-sa Grigorii-vodă ispravnic pe ținutul Hotinului, și i-ar fi jecuit pre turci și pre lipcani, fiind vreme tulburată, și este hain și este bogat, de are o mulțime de bani. Și fermanul scriè la măria-sa Costantin-vodă să caute să-l trimită pre Lupul sărdariul și să-i scrie tot ce va avè. Iară măria-sa Costantin-vodă nu s-au îndurat, nici s-au grăbit, ce au chemat pre boierii cei mari și pre alți boieri mazili și pre călugări, pre egumeni și pre neguțitori și pre turcii balgii și i-au întrebat pre toți pentru Lupul sărdariul cum știu: „Fost-au hain?“ Deci boierii și călugării, egumeni și neguțitorii și turcii balgii au mărturisit cu toții cum nu-l știu pre Lupul sărdariul să fie fost hain. Și așa făcând mărturie de la toți, măria sa Costantin-vodă au trimis la Poartă, scriind la prietinii mării sale cum că-i este năpaste Lupului sărdariului. Și așa au isprăvit de i-au dat pace. Numai au cheltuit o sută de pungi de bani, șeptedzăci pungi au dat Lupul sărdariul, iar doaodzăci și cinci de pungi au dat măria sa Costantin-vodă și boierii, și l-au scos. Iar mai pre urmă au dat Lupul sărdariul și aceli doaodzăci și cinci [de pungi] ^[1] de bani și au plinit o sută de pungi de bani de au dat și au hălăduit.
Tot întru acelaș an 7250, de primăvară, venit-au câteva havalele asupra țărâi de la Poartă: să facă opt sute de salahori și o sută și cindzăci de cară la cetate la Vozia, să o zidească den nou să o facă, așijdere și câteva mii de chile să li cumpere și să le trimită la Țarigrad, așijdere și câteva pungi de bani să dè la omul lui casap-bașe să cumpere pentru sulgeria împă-rătească. Așijdere și solul moschicescu s-au pornit de la Țarigrad să margă la Petruburgu, la Moscu, și ajungând la Tighine, din oarecare pricini au ședzut vro trii luni de dzile de au iernat pănă în primăvară. Și au rânduit măria sa Costantin-vodă pre dumnealui Costachi Razul velvornic de Țara de Jos de au purtat de grije pentru tot conacul de bucate și ce au trebuit, că așe era poronca de la Poartă. Și făcusă ținutul Orheiului și ținutul Lăpușnii ca vreo trii sute de cară, de sta pentru treaba solului, că era ca la o mie și cinci sute de oameni și mai bine cu solul. Și purcegând de primăvară din Tighine, l-au dus pănă la hotarul leșescu. Și tâlnind pre solul cel turcescu, l-au adus și pre acela tot cu cheltuiala țărâi, pănă l-au trecut Dunărea la Gălați. Care au cuprinsu aceste havalele câteva sute de pungi de bani. Și nemică beilicuri în țară nu s-au făcut, ce tot cu bani au plătit măria sa Costantin-vodă din soma civerturilor. Numai, înglotindu-să cheltuiala, n-au fost numai patru civerturi în anul dintâi, ce au fost șase civerturi.
Lăsând ale pământului Moldovii, acmu am scris ale striinilor ce s-au lucrat în anul 7250.
Zăbava solului moschicescu ce au zăbăvit la Tighine nau fost altă pricină fără de cât la Petrburgu tâmplându-să de scotè epitropii împărățiii oastea cè mare, polcurile cele împărătești carele să cheamă Preobrajenschii polcu și Simioneț schii polcu, ca să margă asupra șvedzilor. Și era foarte cu supărare mare oștenilor, fiind vreme de iarnă. Și ieșind toată oastea din Petrburgu afară și aședzindu-să cu obuzul, au triimis pre taină la Elisavet, fata lui Petru împărat, care era fată mare, ca să margă la oaste, să o rădice să le fie împărăteasă. Deci și è fiind supărată de epitropi și vădzind că umblă lucrurile prost și împotrivă, s-au sculat de la casa ei pre taină într-o noapte și s-au dus de au intrat în oștile împărătești. Iar oștile împărătești vădzind-o, foarte s-au bucurat și îndată i s-au închinat și au priimitu-o cu mare bucurie, rădicându-o să le fie împărăteasă. Iară împărăteasa Elisavet au poroncit de au schimbat toate vărțile pre la toate porțile și au și triimis câte doao, trii sute de slujitori și câte un ofițier cap. Și sosind la porțile cetății, le-au și deșchis îndată cei dinlăuntru. Și așa au mărsu pre la toți epitropii și i-au prinsu pre la gazdele lor. Iar mergând și la Menih și vrând să-l prindză, au început a să pune împrotivă, și pănă a-l prinde, au pierit vreo cinci, șase moscali. Și au pierit și din oamenii lui Menih vreo cinci, șase. Și așa prindzindu-i pre toți epitropii, i-au închis într-un turnu de piatră. Și sculândusă și împărăteasa Elisavet tot întru aceeaș noapte cu toată oastea, au purces și au mărsu la curțile împărătești și au cuprinsu curțile de toate părțile și au prinsu cu taină toate vărțile, de nau știut nime nemică pănă ce au sosit la ușile curților împărătești. Deci nu s-au putut apuca de nemică. Și intrând în curțile împărătești, împărăteasa Elisavet a doa dzi au și trimis surguni pre împărăteasa Anna și pre bărbatul său Antonie Csenje de Luțimburcu și pre copilul lor Ioan Anto-nieviciu la țara lor Luțimburgu. Și așe pornindu-i, au început a trage clopotile și a slobodzi pușcile celi mari și au început a dzice în trâmbițe și a striga: „Vivat, vivat, vivat!“ și a dzice: „Întru mulți ani să trăiască împărăteasa Elisavet“. Deci împărăteasa Elisavet mergând la biserică și coronindu-o să fie împărăteasa Moscului, după ce au luat samoderjavie, adecă stăpânirea împărățiii, au cinstit pre toți ofițierii și pre toți slujitorii.
Lăsându acmu cele streine, vom scrie iarăș a pământului Moldovii.
Așijdere Măria sa Costantin-vodă au mai socotit pre unii din ficiorii de boieri carii nu putè să încapă în boierie și era ficiori de boieri mari și de neamuri, și începusă acmu unii și a îmbătrâni și nu mai încăpe la boierie, că de la o vreme încoace era tot unii. Iar Măria sa Costantin-vodă au socotit de au făcut dreptate și au început a-i boieri și pre aceie ce era cădzuți din cinste. Mai socotit-au Măria sa Costantin-vodă pentru școali de învățătură, de le-au mai întărit școalele cele elinești și cele slovenești. Așijdere au mai făcut școali de învățătură și lătinești și arăpești, și au dat știre tuturor mazililor în toată țara ca să-ș aducă copiii la învățătură la școală, ca să învețe orice limbă le-ar fi voia, pentru ca să să afle oameni învățați și în pământul nostru al Moldovii, precum sunt și printr-alte țări și părți de locŭ. Iar dascalilor li să da plata din vistieria domnească. Așijdere au dat poroncă la toată boie-rimea să-ș aducă scrisori ce or avè pre moșiile lor, să le scrie la condică, ca să să mai curme gâlcevile.
Socotit-au Măria sa Costantin-vodă și pentru pârcălăbiile de pre la târguri, având obicei pârcălabii de luoa osăbit di cei doaodzăci de bani, mai luoa și câte doao ocă de vin de bute de vin sau de horilcă, orice feliu de băutură ar fi fost. Și pârcălabii nu luoa numai aceli doao ocă, precum era obiceiul, ce luoa nește tidve mari câte de patru, cinci ocă, de jecuiè oamenii și neguțitorii, spărgându-le buțile. Iar Măria sa Costantinvodă au strâcat acel obicei rău, să nu mai fie, să nu mai iè pârcălabii tidve și oce de vin și de horilcă, ce numai să iè pârcălăbiile drept pre obicei câte doi potronici de car, iar mai mult să nu supere oamenii și neguțitorii. Așijdere toate mănăstirile le-au dat să fie în sama mitro-politului și a episcopilor pre la eparhiile lor, ca să le iè sama egumenilor și călugărilor, să nu le prăpădească viniturile moșiilor și a bucatelor ce or avè fără de ispravă, precum făcè mai înainte vreme.
Făcut-au milă și întăritură la patriiarhia Alexandriei, de au închinat mănăstirea Hangul, ca să-i fie câte di ceva agiutoriu, pentru că această mănăstire o au fost închinat mai înainte vreme răpăosatul părintele Mării sale, Nicolae-vodă. Și având patriiarhia și hrisov, au socotit și Măria sa Costantin-vodă de o au închinat iarăș la patriiarhia ce mai sus s-au dzis, la Alexandria.
Iară în dzilele Mării sale lui Costantin-vodă vinit-au și prè fericitul părinte chirio-chir Parthenie, patriiarhul al Sfintei Cetăți a Ierusalimului și a toată Palestina. Și priimindu-l Măria sa Costantin-vodă cu bine, și osăbit de milă ce au făcut măria sa de au dat și au întărit Sfântul Mormânt a Domnului nostru Isus Hristos, au închinat și aceste patru mănăstiri, anume Tazlăul, Cașenul și Soveja și Pobrata. Care dentru aceste mănăstiri, Tazlăul, Cașenul și Pobrata mai fusese închinate și mai înainte vreme la Sfântul Mormânt, și la vreme de nepace le-au fost dat de bună voie patriiarhul de Ierusalim iarăș pre sama călugărilor moldoveni. Iar aședzindu-să pacea și fiind mănăstirili câte cu ceva vinit, au socotit măria sa că este lucru cu cale să fie închinate mănăstirile iarăș la Sfântul Mormânt a Domnului nostru Isus Hristos, să să ajutoredze și să să întărească Sfântul Mormânt, carele este de folosul mântuirii a toată creștinătatea.
Iară în anul 7251, în luna lui iulie în șese dzile, vinit-au și lui Costantin-vodă veste de mazilie. Că tâmplându-să la Țarigrad de au luat domnia Ion-vodă Mavrocordat, frate lui Costantin Mavrocordat, tiimis-au omul Mării sali aici la Iași, la boieri, cu cărți, puindu caimacami pre dumnealui Sandul Sturdze vellogofă t și pre dumnealui Costache Razul vel-vornic. Iar preste doao săptămâni sosit-au și turcul capegi-bașe, și cetind fermanul iulie în doaodzăci de dzile și odihnindu-să Măria sa Costantinvodă încă dzece dzile, și grijindu-l bine cu de toate cele ce iau trebuit la purces și pre la toate conacele, purces-au în dzi întâi a lui avgust. Și au mărsu la Poartă, la Țarigrad, cu cinste și, neplinind anul mazil, au luat iarăși domnia Țărâi Muntenești. Iar aici la noi în Moldova au vinit domnu Măria sa Ion-vodă Mavrocordat.

1. Copistul a sărit la transcriere cuvintele puse în paranteză.