Liliacul și celelalte jigănii

 

La apus de soare,

Sfat de zburătoare,

Pentru-al obștii bine mi s-a fost ținut.

Liliacu-n zbor,

Vine la sobor.

Unei coțofene, logofăt limbut,

Astfel i-a șoptit,

Mereu el oftînd

Ș-aripi întinzînd:

„Nu-i de socotit,

Fiarele-n turbare, se gătesc vîrtos,

Ca să ne stîrpească spre al lor folos,

Un șoarec mi-a spus-o, d-un picior cam strîmb,

Sobor cînd ținură la un loc pe dîmb.”

Iară coțofana raportă îndată

Primejdia-aceasta l-adunarea toată.

Păsărimea-n spaimă, frică de jivină,

Sare și gătire, fără de pricină,

Facu-și, prin urmare,

De un război mare.

Vita chip de drac,

Cu aripa într-un crac

Merse-apoi la fiare cu chip umilit

În patru picioare l-a lor adunare

Și-n taină Maimuței zise: „S-a sfîrșit,

Știu că păsărimea, cu mic și cu mare,

Hotărîri luat-a să ne prigonească,

Pe noi patrupezii și să ne domnească”

Taina pe Maimuță

Mai mult o asmuță.

La jigănii face cunoscut îndată,

C-are să le vie silă-nverșunată.

Ele s-oțărăsc

Și îmi hotărăsc

Pace să nu fie pîn’ n-or birui.

Lupta se făcu. Și cît dăinui

Nimeni n-a văzut

Liliac căzut.