Liniște (Carp)

 

Nouri fumurii atîrnă în lungi plete printre stînci
Și se ’ntind mereu în faptul unei liniște adînci,
Iar din nouri pîn’ în vale, neclintită stă o oaste
De brazi vechi, bronzați și sombri, revărsată peste coaste...

Sus pe plaiul de pe munte călăresc la pași doi inși
Printr’o negură pustie și de-aceeași groază prinși;
Sunt scăpați din fundul ocnei și se duc tot rătăcind,
Pe cînd negurile dese împrejurul lor se ’ntind.

E-o tăcere uimitoare pretutindeni peste plai
Și ei tac, cu moartea ’n suflet, și se lasă duși de cai...
...S’au tot dus, și-acu ’ntr’o rîpă zac sărmanii călăreți,
Morți subt un morman de pietre năruite din pereți.—

Falnică și neclintită stă și-acum întreaga oaste
De brazi vechi, bronzați și sombri revărsată peste coaste...
Numai nourii aleargă valuri-valuri printre stînci,
Înecîndu-le în marea unei liniște adînci....