Logodna
de Panait Cerna
Sămănătorul, III, nr 6, 8 februarie 1904


...Tot aurul luminii îți cade-n păr, pe față...
Apari biruitoare, ca-ntâia dimineață –
O, vis al vieții mele, ce-o clipă mi-ai zâmbit,
Mergi pururi în lumina, etern sărbătorit!...
Și, dacă eu mă-ntunec, uitat, necunoscut,
Amara deznădejde de a te fi pierdut
Mi-o va-mblânzi credința că te voi ști mai bine –
Mai sus, mai fericită decât ai fi cu mine...

Acela ce se leagă tovarăș umbrei tale
Frumos ca un Adonis ți-a răsărit în cale.
Aceleași sfinte doruri pe amândoi vă-mbie,
În ochii tăi mari, limpezi, râd zori de bucurie –
Și eu mă uit pe mine, și-n gândul meu aș vrea
Să cresc norocul vostru cu fericirea mea;
Și nici un semn iubirea-mi trecutului nu cere –
Doar inima, nebună, se sfâșie-n tăcere ...

Plecat spre tine, robul, cu inima vrajită,
Îți spune vorbe pline de taină și ispită;
Iar tu zâmbești, ca-n visuri, s-aprinsă de noroc
Pecetluiești iubirea-ți cu gura ta de foc ...

...Nu te uita că ochiu-mi se-aprinde peste fire,
Că sufletu-mi se rupe de-atâta fericire –
Nu te uita: sărută-l, sărută-l înainte –
Simțire-aș gura mortii pe fruntea mea fierbinte! …