Lui Gârleanu
Te am pe masă viu într-un portret,
Cu ochii mari și dulci privind în gol,
Cu fruntea ta ce pare un simbol
Al vieții tale albe de poet.
O cută n-ai pe frunte, nici un gând
În ochi, de întristare sau regret;
Nimic nu spune tragicul secret
Ce te-a împins în moarte-așa curând!
Blând, bun și visător zâmbești-nainte,
Și nu-nțelegi că-n lacrima fierbinte
Ce-mi arde-n ochi, tu-nvii ca un parfum,
Și nici nu simți că-n doliul ce-l poartă
Ființei tale clipa mea de scrum,
Nu plâng doar omul și artistul, ci o soartă.