Luna și tu

 

Pe calea, înspre care dornic
Pornit-am către tine-acum,
Nu mă-nsoțește decît luna
Ca o tovarășă de drum.

Parcă suntem de mult prieteni,
Destinul ei nu mi-e secret:
Ea-n ceruri e o stea pribeagă,
Eu pe pămînt un biet poet!

Și dacă astăzi luminează
Cărarea spre iubita mea,
Odată, peste groapa-mi tristă,
Va lumina tot ea, tot ea...

Dar viața, ca să mă-nspăimînte,
Oricît de tristă – nu putu:
Prietenă în cer mi-e luna,
Și-n lume, dragă numai tu!