Madrigale (Pavelescu)

Madrigale de Cincinat Pavelescu

pe o fotografie a mea trimisă unor prieteni

I

Dacă suferința intimă sculptează
Chipul meu ce n-are zâmbetul vioi,
E că gelozia poate mă-ntristează
Că nu sunt în locul copiei, cu voi.

II

Te miri că pică-atâtea stele,
Dar nu-s doar stele căzătoare,
Sunt poate lacrimile mele
Ce plâng o dragoste ce moare.

III

Sub paleta toamnei sângera grădina
Împletindu-ți visul cu păreri de rău;
Tu făceai buchete și furai lumina
Razelor de soare prinse-n părul tău.

IV

Precum din foc rămâne scrum,
Ce-a strălucit o să apună,
Azi din iubirea mea nebună
Fac cântece pentru volum.

V

Smarandei

De ce în ochii tăi albaștri
Plutește-atâta vag mister?
Ori te-ai uitat prea mult la cer
Și-ai năzuit mereu spre aștri?