Mamei (Pavelescu, 2)

 

Pe când amurgul varsă jale
Și-mbracă-n aur cimitirul,
Își lăcrimează trandafirul
Blândețea albelor petale,
Pe un mormânt uitat sub ele,
Peste mormântul mamei mele.

În ore lungi de întristare
Când greul vieții mă apasă
Și peste suflet mi se lasă
Cu neagra lui neîndurare,
Cum aș vrea, mamă, să mă-ngroape
Sub trandafir, de tine aproape!