Maramureș brand cultural/Așezăminte monahale. Săpânța, Rohia, Bârsana, Moisei

Maramureș brand cultural de Dorin Ștef
Așezăminte monahale

Mănăstiri din Maramureș

Raportul dintre cultură și religie a fost dintotdeauna unul de interferență. Însă, până la apariția instituțiilor moderne de cultură, lăcașurile de cult (bisericile, dar îndeosebi mănăstirile) au reprezentat adesea singurele „centre de excelență” în care se desfășura o activitate culturală complexă. Construite, de regulă, în locații oarecum izolate - pe coline, la liziera pădurilor sau în munți - așezămintele monahale au activat cu discreție, în tihnă, cu o ritmicitate dată de legile naturii și de eternitate. În acest cadru, de o spiritualitate esențializată, s-au redactat și s-au multiplicat (prin copiere) primele manuscrise și cărți în limba română. Circulația acestor scrieri, tot mai intensă începând cu secolele XVIII și XIX, a favorizat un circuit al ideilor în rândul intelectualității, prin intermediul acestora propagându-se la enoriași. Tot aici au luat ființă primele ateliere de pictură și gravură, devenind ulterior adevărate școli, care au impus stiluri proprii, preluate de comuntățile locale și zonale. Apoi, aprofundarea îndelungată a ideilor spirituale de sorginte teologică au condus spre meditații filosofice care au dat naștere la concepte noi. Scriitorii, poeții și filosofii au găsit aici un prielnic loc de refugiu pentru a-și contura operele. Multe mănăstiri adăpostesc biblioteci impresionante și dețin piese și documente de patrimoniu din domeniul istoriei, științei, literaturii, etnologiei, artei și educației. Putem spune că rețeaua mănăstirilor din România a alcătuit primul „minister al învățământului”, activitatea didactică propriu-zisă desfășurându-se la nivelul bisericilor sătești. Așezămintele monahale au reprezentat, de asemenea, adevărate „foruri academice”, în cadrul cărora s-au dezvoltat forme elevate de exprimare și manifestare.

Chiar dacă în momentul de față aceste lăcașuri sunt receptate mai degrabă ca locuri de meditație, spovedanie și pelerinaj, mănăstirile captează în continuare interesul oamenilor, în special din perspectiva turismului ecumenic. Din documente și mărturii (toponimice) reiese că, în vechime, Maramureșul beneficia de un număr impresionant de mănăstiri. Vicisitudinile istoriei au dus la nimicirea multor lăcașuri de acest gen. Cea mai importantă și faimoasă mănăstire medievală din regiune a fost ridicată la Peri, pe malul drept al Tisei (localitate situată azi în Ucraina). Se presupune că aici s-a redactat primul înscris în limba română. În momentul de față, dintre mănăstirile maramureșene, excelează cele de la Rohia, Bârsana și Moisei.

Mănăstirea Sfânta Ana de la Rohia (Lăpuș)

Amplasată la circa 900 metri de centrul satului Rohia, într-un „amfiteatru” natural protejat de pădure, mănăstirea a fost întemeiată în 1923, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, de către parohul Nicolae Gherman. S-au extins anexele și chiliile și s-a alcătuit un muzeu ce deține o impresionantă colecție de icoane pe lemn și sticlă. Biblioteca, constituită la inițiativa starețului Justinian Chira (în prezent episcop al Maramureșului și Sătmarului), numără peste 25.000 de volume. Printre cărțile din fondul teologic figurează Cazania lui Varlaam (în ediția originală din 1643), Noul Teastament (1648), Biblia tradusă de Samuil Micu-Klein (1795), o Psaltire din vremea lui Caragea (1817), dar și Cronica Românilor a lui Gheorghe Șincai (1853). Este socotită una dintre cele mai mari biblioteci mănăstirești din Transilvania. În incinta mănăstirii se află și „Casa poetului”, construită din cărămidă, cu cerdac în stil brâncovenesc, în 1977. Aici s-a recules poetul Ioan Alexandru, iar monahul Nicolae Steinhardt și-a petrecut tot aici ultimii ani din viață, perioadă în care a redactat cărți care azi fac parte din patrimoniul cultural românesc.

Mănăstirea de la Bârsana

Complexul monahal de la Bârsana (foto) poate fi socotit un așezământ „avangardist”. Mai întâi, din pricina amplasamentului atipic, în imediata apropiere a drumului județean ce leagă Sighetu Marmației de Vișeu, pe Valea Izei. Traseul este intens circulat de grupurile de turiști străini ce vizitează Maramureșul istoric. Este, din acest punct de vedere, o „carte de vizită” onorantă și un îndemn adresat străinilor de a căuta și celelalte mănăstiri din zonă. Apoi, construcțiile complexului, realizate din lemn și piatră, sunt decorate într-un stil numit „neomaramureșean”, în care se împletește stilul tradițional cu inflexiuni de modernism și monumentalitate (turnul bisericii măsoară 57 de metri). La granița dintre Bârsana, Nănești și Cornești este atestată o mănăstire încă în anul 1390. În anul 1711, preotul paroh Ion Ștefanca ridică o nouă mănăstire pe Valea Slatinii, însă amplasamentul a fost modificat în repetate rânduri (la Podurile Strâmturii și apoi pe dealul Jbăr). Reconstrucția mănăstirii în locația actuală datează din 1993, cu hramul Soborul Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

Mănăstirea de la Moisei

De la întemeierea sa, în 1672, de către protopopul Mihai Coman, mănăstirea de la Moisei și-a desfășurat activitatea neîntrerupt până în prezent. Meritul acestei consecvențe se datorează cu precădere comunității locale, care a fost socotită dintotdeauna o „ctitorie colectivă”. Poate așa se explică atracția pe care o exercită an de an, data de 15 august - de Sfanta Maria - când impresionante procesiuni de pelerini pornesc, de pe toate văile, spre Moisei. O vreme a fost administrată de preoți mireni, servind ca și biserică parohială. A trecut alternativ de la cultul ortodox la cultul greco-catolic. În perioada interbelică devine mănăstire de călugări bazilitani, iar din 1948 face parte din patrimoniul ortodox.

Mănăstirea Săpânța - Peri

Din legendara mănăstire de la Perii-Maramureșului s-au păstrat doar ruinele. În dorința de a marca memoria acelui așezământ și a reînnoda tradiția monahală locală, pe malul stâng al Tisei, la Săpânța s-a construit (între anii 1995-2003), de către un grup de meșteri din Bârsana, o mănăstire fără precedent. Turnul bisericii măsoară 75 de metri, fiind apreciat ca cel mai înalt turn de lemn din lume. Crucile bisericii sunt poleite cu 4,5 kg de aur, iar acoperișul este îmbrăcat în 200.000 de bucăți de șindrilă.