Maramureș brand cultural/Companii de teatru băimărene
Înainte ca grecii antici să organizeze fastuoasele spectacole dramatice în amfiteatrele din Atena și chiar înainte ca vechii romani să-și pună în valoare valențele interpretative cu ocazia Saturnaliilor (sărbătoarea Soarelui divinizat) - triburile geto-dace din Carpați susțineau deja tradiționalele minispectacole cu caracter ritualic, în cadrul cărora se utilizau măști zoomorfe. Personajele întruchipau cerbi și urși, iar scenariul impunea, în primul act, o acțiune violentă în urma căreia reprezentantul regnului animal era vânat / jertfit / ucis, pentru ca în actul doi personajul principal să renască, precum întreaga natură primăvara, spre satisfacția asistenței.
Acest tip de dramă populară a degenerat ulterior în forme burlești, de carnaval, o dată cu transferul manifestărilor prilejuite de marcarea Anului Nou, în timpul sărbătorilor de iarnă. În opinia cercetătorilor (R. Vulcănescu, Lucia Berdan etc.), jocul cu măști la români coboară adânc în Antichitate și a cunoscut o emulație deosebită datorită adepților cultului lui Zamolxis.
Reminiscențe ale acestor spectacole cu iz dramatic s-au conservat până în zorii secolului al XX-lea în Maramureș și în nordul Moldovei. Preluate de Biserică, aceste drame populare au căpătat o substanță religioasă și s-au jucat până nu demult în satele din Maramureș. În Baia Mare, prima trupă de teatru (semiprofesionistă) se înființează în anul 1796, sub directoratul lui Nagy Ianos. Un secol și jumătate mai târziu, mai precis la data de 30 decembrie 1952, se înființează un Teatru de Stat (denumit ulterior „Dramatic”, iar în prezent „Municipal” - foto - ) cu sediul inițial în sala cinematografului „Popular”. La inaugurare, a avut loc premiera spectacolului Crângul de mălini de Al. Korneiciuk, în regia lui Octavian Rappaport. De atunci și până în prezent s-au jucat peste 350 de premiere și mii de spectacole. Spectacole reprezentative: Hangița (1955) de Carlo Goldoni, regia Miron Niculescu; Slugă la doi stăpâni (1958) de Carlo Goldoni, regia Petre Meglei; Floricica Purpurie (1959) de Karnauhova și Brausevici, regia Petre Meglei; Trei gemeni venețieni (1963) de Aldo Colalto, regia Petre Meglei; Vizita bătrânei doamne (1965) de Fredrich Durrenmatt, regia Miron Niculescu; Ion Anapoda (1969) de George Mihail Zamfirescu, regia Dan Alecsandrescu; Clipe de viață (1970) de William Saroyan, regia Liviu Ciulei.
Un moment de referință în istoria teatrului băimărean l-a reprezentat activitatea lui Mihai Dimiu (devenit ulterior regizor și profesor de teatru la IATC), care a alcătuit o trupă de actori extrem de valoroși: Coca Andronescu (în Hangița și Doamna ministru), Ștefan Mihăilescu - Brăila (în Tache, Ianke și Cadâr), Tănase Cazimir, Lulu Savu (membră a trupei lui Constantin Tănase și prima artistă emerită din trupa băimăreană), Ion Săsăran.
Semnificativ este faptul că marele actor și regizor Liviu Ciulei (distins, în 1965, cu premiul pentru regie la Festivalul de la Cannes, pentru pelicula Pădurea spânzuraților) a montat două piese de teatru în Baia Mare - Clipe de viață și Somnul rațiunii de Antonio Buero Vallejo. A fost singura colaborare a regizorului cu un teatru de provincie din România. Pe scena teatrului din Baia Mare au mai interpretat, de-a lungul anilor, actori de prestigiu: Ștefan Iordănescu, Iancu Economu, Vasile Crețoiu, Larisa Stase-Mureșan, Vladimir Jurascu, Julieta Strâmbeanu, Ecaterina Sandu, Vasile Constantinescu, Teofil Turturică, Mircea Olaru, Cornel Mititelu ș.a. Începând cu stagiunea 2005/2006, Teatrul Municipal Baia Mare a devenit organizatorul prestigiosului Festival Internațional de Teatru „Atelier” (director Radu Macrinici). Primele treisprezece ediții ale Festivalului s-au desfășurat în orașele Sf. Gheorghe și Sighișoara. Fiind o manifestare teatrală neconvențională, spectacolele se desfășoară atât în sala Studio cât și în foaier, pub-uri, pe străzi și în piețele orașului. Festivalul își propune să semnaleze cele mai noi tendințe în dramaturgie, regie, scenografie, coregrafie, muzică de scenă și arta actorului.
Festivalul Atelier este un brand cultural, prin definiție, pe parcursul celor șapte zile organizându-se colocvii, work-shop-uri, întâlniri cu publicul, lansări de carte, concerte, etc. Cu alte cuvinte, un complex de manifestări menite să implice membrii comunității în actul creativ al spectacolului; să le redea calitatea de „actori principali” pe scena dinamică a secolului XXI.
Grație mesajului transmis de trupele participante (la ediția din 2007, reprezentând Elveția, Franța, Japonia, Canada, Singapore, Republica Moldova și România) se realizează un inedit dialog intercultural. Asistența preia acele elemente care rezonează cu tradiția moștenită, cu educația și aspirațiile personale. Din această osmoză se nasc ulterior comportamente și atitudini tolerante sau chiar idei novatoare, aplicabile în domenii anexe artei.
În 1994, la inițiativa profesorului Nicolae Weisz (în prezent director artistic la Teatrul Municipal Baia Mare) s-a înființat trupa de teatru licean francofon Dramatis Personae a Colegiului Național „Mihai Eminescu” Baia Mare. Trupa liceenilor băimăreni a participat la peste patruzeci de festivaluri internaționale de gen, în cele mai multe cazuri ca reprezentantă a României, în Europa, Africa și America de Nord. A cucerit Marele Premiu la Festivalul de la Arad (1996, 1997 și 2000), la Brno-Cehia (1999) și Cagliari-Italia (2005). A fost singura trupă de teatru neprofesionistă invitată la Paris cu ocazia Congresului Mondial al Francofoniei, în iunie 1998. Este invitată anual, de Ambasada Franței în România să joace la București, la Institutul Francez. În 2007, a fost invitată la Innsbruck, de Ambasada Franței în Austria, să reprezinte România la o întâlnire a elevilor de liceu din Europa, axată pe ideea francofoniei, susținută prin activități ludice.
Sub oblăduirea Teatrului Dramatic, se înființează, în 1 iunie 1956, Teatrul de Păpuși Baia Mare. Spectacolul inaugural (Căsuța din câmpie, regia Mihai Crișan, scenografia Ella Conovici) are loc la data de 30 decembrie 1956, pe scena Teatrului Dramatic, unde activează până în 1961, când primește sediul din str. Dacia, nr. 3 (în fostul sediu al Casei Armatei). Un incendiu devastator a avariat grav această clădire (în 1982), dar doi ani mai târziu spectacolele se reiau în această locație.
În octombrie 1995, secția se desprinde de Teatrul Dramatic și devine de sine stătătoare, sub conducerea lect. univ. Aurel Cucu. Inițiatorul Teatrului de Păpuși din Baia Mare este regizorul Mircea Crișan. Secția a mai fost condusă de Eugen Câmpeanu, Alexandru Mociran și Corneliu Uță. Repertoriul cuprinde piese adoptate după opere din literatura universală (Frații Grimm, Pancio Manov, John Lawson, etc.) și literatura națională (Ion Creangă, Petre Dulfu, Victor Eftimiu, etc.).
Prestigiul păpușarilor băimăreni este evidențiat de numeroase distincții la festivaluri naționale și internaționale: Premiul pentru cel mai bun spectacol (la Festivalul Teatrelor de Păpuși, Constanța, 1973, cu piesa Capra cu trei iezi - regia Aristotel Apostol); același spectacol obține Premiul I la Festivalul Internațional al Teatrelor de Păpuși și Marionete (Parma, Italia, 1978) și Premiul I (Pari, Franța, 1980). Piesa Suflețel (regia Kovacs Ildiko, scenografia Ida Grumaz) obține două premii de interpretare și premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul Internațional al Teatrelor de Păpuși în Limba Esperanto (Norvegia, 1978), iar piesa Cinci frați minunați obține Premiul pentru cel mai bun spectacol și Premiul pentru promovarea tehnicii tradiționale de umbre chinezești (Zagreb, Iugoslavia, 1980). În Baia Mare mai funcționează Compania de teatru „Marton Lendvay”, ai cărei actori (amatori) susțin spectacole în limba maghiară.