Margherita

Margherita

de
Alexandre Dumas
tradus în română de
Ion Heliade Rădulescu

"Rămâi sanătoasă!"

Mi-a zis, și s-a dus.

Pieptul mă apasă,

Pacea-mi s-a răpus,

Am pierdut vedere,

Lacrimile-mi tac

Și simțirea-mi piere,

Nu știu ce să fac!

Fruntea n-o pot ține!

Capul îmi e greu;

Sânul de suspine

Îmi arde mereu.

Căci n-am ziuă bună!...

Bunul m-a lăsat;

Parcă sunt nebună,

Doamne! ce păcat!

Mintea stă să-mi fugă,

Unde sunt nu știu;

Sunt gheață în rugă

Si arz în foc viu.

Aveam și credință

Când eram cu el;

Nu știu d-am ființă

Când sunt fără el!

Cât eram de bine!

Stella-mi strălucea;

Când era cu mine

Toate-mi surâdea.

Mi-era scumpă casa,

Căci cu el trăiam;

Mi-era dulce masa,

Căci cu el ședeam.

Îmi plăcea lumina,

Că-l puteam vedea;

Îmi plăcea grădina,

Că-n ea mă-ntâlnea.

Noaptea răcoroasă

Ardeam s-o aștept;

Luna amoroasă

Mi-l vedea pe piept.

Fericiri nespuse

Speram pe pământ;

De când el se duse

Lumea mi-e mormânt.

Ah! vin', vin' odată,

Vino, scumpul meu!

Căci am lumea toată,

Am și Dumnezeu.

Fața ta blondină

S-o pot contempla,

Tu — a mea lumină,

Și eu — umbra ta!

1847