Meditația XI: Schimbarea soartii

 

Soarele dulce acum răsare
În pieptu-mi veșted ce-abia suspină;
Luceafăr falnic acum pășaște
În drumul negru ce m-a crescut.

Aură lină acum se vede,
Negura piere în car-eram;
Prin raza zilii via-mi simțire
Acum zărește drumul la cer.

Dureri! necazuri! din sînul vostru
Al meu ferice acum eu aflu,
Din voi eu traiul din cer lăsatul,
Din voi eu triștea-mi acum primesc!

Ah! Facă cerul ca aste chinuri
Ce pîn-acum am suferit,
Ca niște visuri ce nu să-ntoarce,
Ca rîul grabnic piară-n trecut.

Cu ele rele; cu ele patimi;
Cu ele noaptea din car-ieșii;
Viață dulce, viață lină,
Viață nouă acum să gust.

Chinuri, pedepse, acum departe
Le văz ca valuri ce se răscoală,
Se lupt, se saltă ca să înghită
Pe dezbarcatul cînd e la port.