Melancolie de toamnă

 

M-apucă toți dracii
cân-vine Sictembre,
Cu dame-aș vrea iarăși
amor să tratez,
Nu d-alea ce-n clubu
lu Gherea sunt membre,
Ci dame vivante
și cu chichirez.

Pardon că pe față
îmi dau azi arama,
Dar toamna transformă
al meu naturel;
Când frunza pălește
și iese pastrama
Cu mămăliguță
și cu turburel.

Aș da nu-sce-n lume
să văd zaanaua
Șerban la ureche,
să-mi cânte-un romanț,
În oala cea nouă
să-i torn cu ocaua
Dar vai imposibel
căci azi sunt finanț.

Azi trebue musai
ca sus să-mi țiu grantu:
Nici tu zaiafeturi
și nici tu tramcal,
Nu pot c-altă dată
să fac pă berbantu,—
Că Iepoca-a naibii
mă dă la jurnal.