Memento

 

Cum țipă și se tînguiește
Azi crivățul nemiluit,
Parcă-i un glas ce altădată
Eu undeva l-am auzit.

 Demult… era o-nmormîntare
Pe cine oare-l îngropa?
…Da, știu; și țipătul cel jalnic
Alt nimeni nu-l mai auzea…

El răsuna numai în mine,
Pe cînd mi-era gura-ncleștată…
Pe cine plînge vîntul astăzi
Cu tînguirea-i disperată?