Mihai și călăul

 

Cu Mihai se vede tânăra domniță
Tremurând de spaimă ca o porumbiță;
Printre geana-i lungă ai ei ochiori
Ard ca două stele ce lucesc la nori.

„De ce plângi? întreabă bravul cu mirare,
Eu mor pentru țară și neatârnare.
De aceea, dragă, sa te voioșești
Și cu flori cosița să ți-o împletești.
Cel ce pentru lege, pentru țară moare
Vede a sa moarte ca o sărbătoare!"

— „Pleacă capul!" strigă palidul călău.
Iar Mihai întoarce spre el capul său.
Fierul se ridică... Poporul șoptește;
Vă uitați!... Călăul se împleticește;
Fierul său aruncă... Cade fermecat
Sub căutătura mândrului bărbat.

Fetele-ncunună părul lor cu flori,
Tot românul strigă de mai multe ori
„Cel ce pentru lege, pentru țară moare
Vede a sa moarte ca o sărbătoare!"