Deschide meniul principal

Varianta 1Modificare

Mărgu-și [trei] păcurărei
Cu oile după ei.
Cel mai mare-i văr primar.
Cel mai mic o rupt și-o zâs:

– Hei tu, frătiulucu meu,
Numa eu când oi muri
Pă mine că să mă-ngroape
Din strunguța oilor,
Su` fundu gălețîlor,
S-aud zinu ciuruind
Șî mândrele tropotind.

NoteModificare

  • Culegător – Tache Papahagi
  • Informator – Parasca Covaci, 70 ani (n.1850).
  • Localitatea/Data – Desești, 1920; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Graiul și folklorul Maramureșului, Tache Papahagi, 1925, p.74; text CCCXXXIII.
  • Republicat – Miorița, A. Fochi, 1964, p. 563, text XVIII, TRANS. 13; Graiul și folklorul Maramureșului, T. Papahagi, 1981, p. 232.
  • Tipul – Nord-maramureșan (fragment).

Varianta 2Modificare

Mărgu-și, mămulică, mărg,
Mărgu-și tri păcurărei
Pă cărare, pă muncei,
Cu oile după ei.
Numa unu-așa zâce:
– Stați, fraților, să vedem
Care din cine suntem.
Cei mai mari îs veri primari,
Cel mai mic - străin voinic.
Numa el o zâs așa:

– Hei, tu, frățiorii mei,
Numa eu cînd și-oi muri,
Pă mine mi-ți îngropa
Dân vârvuțu muntelui,
De-a umbruța bradului;
Din locuț de copârșău
Puneți scoarțe de durdzău,
Șî din locuț de sălaș
Puneți scoarță de bohaș;
Și de-a mâna de-a dreaptá
Tăt îmi puneț trâmbița,
La cap puneț găleata;
Și de-a mâna de-a stângu
Tăt îmi puneț fluieru.
Când vântu și-a sufla,
Trâmbița a trâmbițá,
Fluieru a fluierá,
Găleata a suspina
Că nu mulgeț în dânsá.

NoteModificare

  • Culegător – Tache Papahagi
  • Informator – Ioana Codrea (Fundeasa), 40 ani (n.1880).
  • Localitatea/Data – Vadu Izei, 1920; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Graiul și folklorul Maramureșului, Tache Papahagi, 1925, p.102-103, text CCCLXXX.
  • Republicat – Miorița, A. Fochi, 1964, p. 562, text XVI, TRANS. 11; Graiul și folcklorul Maramureșului, ed.1981, p. 257.
  • Tipul – Nord-maramureșean, arhaic.

Varianta 3Modificare

Pă uliță, printre văi,
Se duc trei păcurărei.
Ei o prins a să sfădi
Și o prins a vorovi:
– Pă unu l-om omorî.
Da el numa și-o strâgat:

– Că voi de mi-ț omorî,
Tăt pe mine m-astupați
În țărcuțu mieilor,
În staolu oilor;
Și voi numa că îmi puneți
La picioare fluier mare
Și la capu` trâmbița-re.
Și când vântu și-a sufla
Trâmbița și-a trâmbițá,
Fluieru și-a fluierá,
Și numa și-or audzî
Oile cele cu lapte –
M-or hori mărgând pă sate;
Oile cele cornute –
M-or hori vara pă munte;
Cele biete miorele
M-or hori vara cu jele.
– Hei, tu, biete miorele,
Spune-ți cătă mama me-le:
V-a-ntreba mama de mine,
Spuneți că m-am dus la bine,
Că numa m-am însurat,
Și eu numa mi-am luat
Tăt o fată de-mpărat,
Să nu sie cu bănát.*

NoteModificare

  • Culegător – Tache Papahagi
  • Informator – Năstaca Petrovai, 60 ani (n.1860).
  • Localitatea/Data – Săcel, 1920; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Graiul și folklorul Maramureșului, T. Papahagi, ediția 1925, p.78-79, text CCCXLVI.
  • Republicat – Miorița, A. Fochi, 1964, p.568, text XXV, TRANS. 19; Antologie de folclor din județul Maramureș, 1980, p.105-106, text 90; Graiul și folklorul Maramureșului, ediția 1981, p.236.
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
  • Observații. 1. (*) “Aici s-a oprit «horia» spunîndu-mi că nu-și mai aduce aminte restul colindei.” (T. Papahagi). 2. Informatoarea este de loc din Vișeu de Jos. 3. Este singura variantă de acest tip unde tema omorului se introduce printr-un conflict deschis între păcurari. 4. Pretextul oferit măicuței e atipic (vers. 27-31). 5. Text publicat în patru ediții (1925, 1964, 1980, 1981).

Varianta 4Modificare

Sus în vârfu muntelui,
Sub crucița bradului
Sunt duși trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pe cel mai mic l-o mânat
Să d-întoarne oile.
Oile le-o d-îndurnat,
Lui gre lege i-o picat:

O să-l taie, o să-l puște,
O să-l puie-ntre țăpuște.
El o strâgat cătră ei:
– O, dragi, frățiorii mei,
De să-ntâmplă să mor eu,
Săpați-mi mormântul meu
Nu în verde țintirim,
Că-ntre morți voi fi străin;
Ci-n staulul oilor,
În locuțu mieilor.
O, drag, fluierașul meu,
Puneți-l la capul meu;
Când or sufla vânturi grele
Să-mi fluiere hori de jele.
Și dragilor oi cornute
Cum mi-ți căuta prin munte!
Și dragilor mielușei
Cum mi-ți căuta prin văi!

NoteModificare

  • Culegător – Béla Bártok
  • Informator – Dumitru Goja, Vasile Dăncuș (15).
  • Localitatea/Data – Ieud, →1923; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Volksmusik der Rumänen von Maramuresch, Bártok, 1923, p.187-188, txt. 7.
  • Republicat – Miorița, A. Fochi, 1964, p. 992, text III (anexă).
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.

Varianta 5Modificare

Sus în vârful muntelui,
  Oi, linu-i lin, (refren)
Sub crucița bradului,
Erau trei păcurărei
Cu oile p-îngă ei.
Păcurarii țin un sfat,
Pre cel mai mic l-au mânat
Să întoarne oile,
C-o rătăcit bietele.
Oile le-o înturnat,
Dar grea lege i s-o dat:

Ori să-l taie, ori să-l puște,
Ori să-l puie-ntre țepuște.
El o strâgat cătră ei:
– O, dragi, frățiorii mei,
De s-a-ntâmpla să mor eu,
Nu mă-ngropați în temeteu,
Nici în verde țintirim,
C-acolo voi fi străin;
Ci-n staulul oilor,
În jocuțu mieilor.
Și drag, fluierașu meu,
Puneți-l la capu meu.
Când or sufla vînturi grele
Să-m fluere hori de jele.
Săracele oi cornute,
Cum m-or căuta pre munte;
Și dragi, mielușeii mei,
Cum m-or căuta și ei.

NoteModificare

  • Culegător: Ion Bârlea
  • Informator: Mihai Bizău, învățător din Ieud.
  • Localitatea/Data: Ieud, →1924; Țara Marmureșului.
  • Publicat în: Balade, colinde și bocete din Maramureș, I. Bârlea, 1924, p. 103.
  • Republicat: Miorița, A. Fochi, 1964, p.567, text XXIII, TRANS. 18a; Literatura populară din Maramureș, I. Bîrlea, 1968, p. 158-159, text 24 (colindă).
  • Tipul: Nord-maramureașean, clasic.
  • Observație: Titlul în ediția lui Fochi: Colinda păcurarului.


Varianta 6Modificare

Stau toți trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pe cel mai mic l-o mânat
Să întoarne oile.
Oile le-o înturnat,
Lui grea lege i-o picat:
Să-l împuște, ori să-l taie,
Or să-l puie-n trei fârtaie;
Să-l taie, or să-l împuște,
Or să-l pue-n trei țăpuște.
Da el numa ce-o strigat:

– Hei, măi, frățiorii mei,
De s-o-ntâmpla și-oi muri
Pe mine mă dă-ngropați
În strunguța oilor,
În locul găleților,
În țărcuțul mieilor.
– Da` cine mi-o fi popa?
– Graurul cînd a cânta.
– Și-apoi cine m-a jeli?
– Codrul cînd s-a veșteji.

NoteModificare

  • Culegător: neprecizat;
  • Informator: Mărcuța Buftea, 49 ani, (n. 1902)
  • Localitatea/Data: Ieud, 17 mai 1951; Țara Maramureșului.
  • Publicat în: Miorița, A. Fochi, 1964, p. 567, text XXV, TRANS. 18b.
  • Tipul: Nord-maramureașean, clasic.
  • Observație: 1. Textul e preluat din Arhiva Institutului de Etnografie și Folclor București, inf. 10.030. 2. Titlul în ediția lui Fochi: Colinda păcurarului.

Varianta 7Modificare

Sus în vârfu muntelui,
Sub crucița bradului,
Suntu-și tri păcurărei
Cu oile după ei.
Păcurarii o ținut sfat,
Pă cel mai mic l-o mânat
Să întoarne oile,
C-o rătăcit bietele.
Oile le-o înturnat
Lui grè leje i-o picat:
Ori să-l taie, ori să-l puște,
Ori să-l puie-ntre țăpuște;
Ori să-l puște, ori să-l taie,
Ori să-l puie-ntre fărtaie.
El numa și-o zâs așe:

– Iar dragi, frățiorii mei,
De s-o-ntâmpla să mor eu
Săpați-mi mormântul meu
Da` nu-n verde țintirim,
Că-ntre morți oi si străin;
Ci-n locu găleților,
În țărcuțu mieilor.
În locuț de copârșeu
Beliți coajă de durzău;
În loc de pânză pe obraz
Beliți scoarță de buhaz;
În locuț de lumninele
Sunt muguri și mlădițele.
Iar drag, fluierașu meu,
Puneți-l la capu meu;
De s-o-ntâmpla vânturi grele
Eu să-mi trag una de jele.

NoteModificare

  • Culegător: Dumitru Mariș
  • Informator: Anuța Pleș, 80 ani (n. 1907); Ioana Vlad, 45 ani (n. 1942).
  • Localitatea/Data: Ieud, aprilie 1987; Țara Maramureșului.
  • Publicat în: Miorița s-a născut în Maramureș, Dorin Ștef, 2005, p. 221, t.18
  • Tipul: Nord-maramureașean, arhaic.

Varianta 8Modificare

Sus în vârfu muntelui,
  Oi lenu-i, lenu-i (refren)
La crucița bradului,
Suntu-și trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pă cel mai mic l-o mânat
Să d-întoarne oile.
Oile le-o d-înturnat,
Lui gre lege i-o pticat:
Ori să-l taie, ori să-l puște,
Ori să-l puie-ntre țăpuște;
Ori să-l puște, ori să-l taie,
Ori să-l puie-ntre fârtaie.
– O, dragi, frățiorii mei,
De s-a-ntâmpla să mor eu
Pă mine mă d-îngropați
În strunguța oilor,
În jocuțu mieilor.
O, drag, fluierașu meu,
Puneți-l la capu meu;
Cînd a sufla vânturi grele
Să-mi tragă mie de jele.

NoteModificare

  • Culegător: Dorin Ștef
  • Informator: Anuța Bizău, 60 ani (n. 1927).
  • Localitatea/Data: Ieud, 1987; Țara Maramureșului.
  • Publicat în: Miorița s-a născut în Maramureș, Dorin Ștef, 2005, p. 221-222, t.19
  • Tipul: Nord-maramureașean, clasic.
  • Observație. Informatorul susține că știe colinda de la părinți. “Se cântă în seara de Crăciun și de Anul Nou. O zic colindătorii în fiecare casă.”


Varianta 9Modificare

Aude-să, Doamne,-aude
De trei păcurărei la munte,
  Dimineața lui Crăciun (refren)
Că doi au fost frățiori
Și unul a fost străinel.
Pe cel străin l-a mânat
La fântâna, Doamne, lină
Cu două găleți la mână.
Până apă n-au luat
Lui legea i-o gătat:
Ori să-l puște, ori să-l taie,
Ori să-l pună-n trei fârtaie.

– Fraților, fârtaților,
Pe mine nu mă-mpușcați,
Numai capul mi-l luați
Și pe mine mă-ngropați
În staurul oilor,
În jocul mieilor.
Pe mine pământ nu puneți,
Numa dalbă gluga mea,
Flueru după cure.
Când vântuțu a sufla
Flueru meu mi-a cânta;
Când vântuțu-a dudăi,
Flueru meu m-a jeli.
Oile cele bălăi
Mândru m-or cânta pe văi;
Oile cele corunte
Mândru m-or cânta pe munte;
Pă muntele cel de piatră
Să meargă vestea la tată;
Pă muntele de uiagă
Să meargă vestea la mamă;
Pă muntele cel cu brazi
Să meargă vestea la frați;
Pă muntele cel de flori
Să meargă vestea la surori.

NoteModificare

  • Culegător – neprecizat;
  • Informator – neprecizat;
  • Localitatea/Data – Șieu, com. Rozavlea, 1927; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Miorița, A. Fochi, 1964, p. 565, text XX, TRANS. 15.
  • Tipul – Nord-maramureșean, arhaic.
  • Observații. 1. Text preluat din Arhiva Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj, inf. 108, p. 12-14. 2. Prima parte a textului pare a fi mai degrabă o legendă versificată; însă partea a doua, replica-testament, se menține în formula clasică; în mod cert este o variantă de interpret. 3. Versurile 29-36 sunt atipice.

Varianta 10Modificare

Trecu-ș tri păcurărei
Cu oile după ei.
Tăț ș-îs fraț șî verișori,
Numai unul, cel mai mic,
P-acela că l-o mânat
Cu găleata la izvor,
Pănă ce s-a fa` zăpor.
El de-acolo și-o strâgat:

– Măi fârtați, măi verișori,
De s-a văjî eu să mor,
Voi unde mi-ț îngropa?
În staolu oilor,
În jocuțu mieilor.
Ș-un miel mi-l puneți la cap
Și trâmbița pă mormânt.
Când a sufla câte-un vânt
Trâmbița a trâmbițá
Și mielucu a zbiera.
– Da voi, oi, cum mi-ț cânta?
– Măi stăpâne, stăpânele,
Ia, de cînd tu-ai adurnit
Noi la pripor n-am ieșât.
Până-n dalba primăvară,
Când om ieșî la izvoară
Și ne-om paște floricele,
Și ne-om făta mielușăle;
Mielușăi cu coarne-ntoarsă,
Cum i oaia mai frumoasă.

NoteModificare

  • Culegător – Valerica Ștețco
  • Informator – Ileana Roman, 53 ani.
  • Localitatea/Data – Borșa, 1975-77; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Poezii populare din Țara Maramureșului, V. Ștețco, 1990, p. 94.
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
  • Observații. Contaminare cu motivul oile amenințate cu vînzarea (vers. 20-28).

Varianta 11Modificare

Trei păcurărei,
  Hai corinde (refren)
Trei turme de oi
La munte suiră.
`Nainte ieși-ră
Fată de maior
Cu brâu gălbior.
Zâs-o cel mai mic:
– Hai, frați, s-o luăm!
– Voi de-ți vi lua-ră
Noi te-om împușca-ră.
– Voi de mi-ț pușca-ră
Voi mi-ți și-ngropa
La stâna de oi,
La jocuț de miei.
Lancea me ce dulce
Mni-o puneți de cruce;
Flueru cel drag
Mni-l puneți de steag.
Oile-s cornute,
M-or plânge la munte;
Oile-s bălăi,
M-or plânge pă văi.

NoteModificare

  • Culegător – neprecizat;
  • Informator – Lițifor Pogăcieș, 70 ani (n. 1862).
  • Localitatea/Data – Hideaga, 1932; Țara Chioarului –Maramureș.
  • Publicat în Miorița, A. Fochi, 1964, p. 569. text XXVIII, TRANS. 24.
  • Tipul – Fata de maior, clasic.
  • Observații. 1. Textul e preluat din Arhiva Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj, inf. 378. 2. Informatorul susține că a învățat colinda de la Dragoș Vrăiug, în urmă cu 35 de ani.