Miorița s-a născut în Maramureș/Istoria exegetică


Istoria exegetică a Mioriței a fost marcată de apariția unor culegeri, studii, cărți sau publicații (reviste) socotite decisive în impulsionarea cercetărilor din domeniu. Aceste lucrări au impus direcții noi de interpretare, au emis ipoteze și teorii privind istoria și geneza Mioriței, au tratat într-un mod original atitudinea paradoxală a păstorului în fața morții sau, în unele cazuri, au indus antologii ample ale variantelor mioritice - acestea devenind o bază solidă pentru noi aserțiuni.

  • A. Folcloristica de tip eseistic / 1852 – 1920 / Alecsandri

Acestei secțiuni ale „istoriei” îi corespund momentele „1852” și „1866” și este profund amprentată de personalitatea și activitatea publicistică a lui Vasile Alecsandri. Este perioada în care studiul sistematic al folclorului se transformă într-o știință (folcloristica), la început tributară romantismului, iar după „epoca Hasdeu” din ce în ce mai „savantă”. Cu toate acestea, abordările despre Miorița par mai degrabă timide, dezorientate, unele fiind doar speculative și nefondate. Din punct de vedere istoric, perioada se suprapune unui regim monarhic și corespunde cu obținerea independenței și reîntregirea României, începând de la Unirea Moldovei cu Țara Românească (1859), proclamarea independenței în mai 1877, trecând printr-un război mondial (1916-1918) și sfârșind cu Unirea Transilvaniei cu România (decembrie 1918).