Mitiță scuza
de Anton Bacalbașa


Începînd culegerea sistematică ce ne-am impus asupra vieții și excentricităților lui Mitiță Scuza, ne vedem siliți să declarăm de la început că opera noastră nu va fi completă.

Nu va fi completă nu din cauza noastră, ci din cauza eroului.

Nu există om în țara lui Traian care să fi dat naștere la atîta literatură despre el; nu există om care să fi primit atîtea porecle; nu există om pe seama căruia contemporanii să se fi stricat atîta de rîs.

Literatură și desen cu nemiluita. Încît, dac-am sta să fim conștiincioși și să colecționăm tot ce știm și tot ce posedăm despre el, ar trebui să ne facem noi secretari la Academie, și să se bage el la Moș Teacă

I s-a zis goril, macac, maimuță, roade-ruble, sparge-alune, pitic, baron de Hahn, trădător, Scuza, ignobil, Ieszenszky, Micloș Turzos și cîte și’ mai cîte!

Din acest calabalîc aruncat claie peste grămadă în istoria lui politică, noi am luat pe Mitiță Scuza.

Mitiță Scuza al nostru coprinde și pe goril, și pe roade-ruble, și pe ignobil.

Sîntem siguri că românii din regat, ca și cei din Macedonia, ca și cei din Transilvania ne vor mulțumi pentru monografia ce am alcătuit, ca una care va putea călăuzi pe istoric în privința acestui Nastratin național.

Am contribuit mult noi înșine, o știm, ca să vulgarizăm pe Mitiță Scuza; dar pentru aceasta nu reclamăm absolut nimic, dovadă că-l dăm ca supliment, cu totul gratuit, cititorilor lui Moș Teacă.

Meritul – dacă vreun merit poate fi – este pe de-a-ntregul al năzdrăvanului politic, care a reușit să se facă mai de pomină decît popa tuns. Și acum, adresîndu-ne românilor, le zicem: Primiți pe Mitiță Scuza așa cum este: nici mai bun, nici mai rău. Primiți-l din toată inima, căci numai sub forma asta nu face nici un rău nimănui. Primiți-l, căci e supliment!