Mocanul nedus pe la biserică

 

Un mocan muncise și se trudise, vai de lume, pînă ce-și agonisise și el o turmuliță de oi. Ajuns stăpîn, îi veni și lui poftă să știe ce este biserica. Merse, deci într-o duminică și el la biserica satului, lîngă care poposise cu oile.

Din întîmplare, tocmai în ziua aceea se citea Cazania care tîlcuia mai pe șart judecata cea mai de apoi din Evangelie. Auzind mocanul de chinurile și muncile ce au să pață cei păcătoși, după greutatea păcatelor lor, îl puse pe gînduri și se posomorî, de nu mai semăna a el. Se vede că se știa el cu ceva încurcat la sufletul său.

Ducîndu-se la tîrlă, toți ciobanii, cu baciul în cap, îl rugară să le spuie și lor ce zisese moș popa

— De va fi așa cum a zis popa, răspunse el, apoi să știți că are să ne ia dracul pe toți.