Monumentul Eroilor de pe Muntele Caraiman

Monumentul Eroilor de pe Muntele Caraiman
de Gh. Cărare

Acesta a fost un articol scris de Gh. Cărare și care a apărut în Săptămâna CFR - Anul IV, nr. 17 / Duminică 26 septembrie 1943. Articolul a fost republicat de Paul Adrian Cristescu în cartea Crucea Eroilor de pe Muntele Caraiman, ediția a II-a, Editura Tiparg, 2018, ISBN 978-973-735-972-8

37532Monumentul Eroilor de pe Muntele CaraimanGh. Cărare

Măreața Cruce este opera ceferiștilor. - Date interesante în legătură cu această construcție.

Extras din articolul lui Gh. Cărare

Puțini sunt aceia care știu că monumentala Cruce de pe muntele Caraiman din masivul Bucegilor, care străjuiește întreaga vale a Prahovei, este opera ceferiștilor, construită cu material de pod și pusă sub îngrijire ceferistă.

Simbol al creștinătății, Crucea, a fost realizată în urma augustei dorințe a neuitatei dispărute Regina Maria, care și-a eternizat numele prin atâtea și atâtea opere mărețe. Prin bunăvoința Inspecției de Poduri, respectiv a d-lui inginer Ciocârlan, am putut culege câteva date în legătură cu această lucrare minunată, pe care le punem la dispoziția cititorilor și tuturor acelora care urcând aci, vor putea să-și completeze cunoștințele de drumeție.

Crucea de pe Caraiman, amintitoare a marei epopei din 1916-1918, are o înălțime de 40 de metri, numai brațele cuprinzând 17 metri în orizontală, lățimea stâlpului fiind de 2,15 m, iar lățimea soclului de 10,50 m. Prevăzută cu becuri de câte 100 w putere alimentate de un motor Phoebus, până la răsboiu era luminată în toate serile, sărbătorile și în ajun de sărbători, iar mai târziu numai la sărbătorile Crăciunului, ale Sfintei Învieri, precum și la ziua Înălțării (ziua Eroilor) potrivit dorinței Î.P.S. Patriarhului Miron, care dădea o deosebită atenție acestui lucru. Din armătura de fier a vechilor poduri, pe care trecuseră trenurile cu bravii noștri ostași în toamna acelui trist 1916, s-a ridicat această Cruce, semnul jertfei noastre românești, care dela Câmpina până la Predeal și apoi hăt departe spre fundul zărilor viorii ale munților își profilează trupul cu fruntea spre cer și cu rădăcina înfiptă adânc în stâncă, amintind parcă: „Nu uitați pe cei care s`au jertfit pentru voi”.

În proiectul de construcție urma să fie așezat un însemn 1916-1918; nu știm motivul pentru care s`a renunțat la acest lucru.

Un concurs neprețuit la înfăptuirea acestui monument, l`a dat Fabrica de Hârtie și exploatare de păduri Schiel. În adevăr, una din problemele cele mai greu de rezolvat la această construcție a fost transportul materialelor. S`a construit o rampă improvizată unde un om cu multă îndemânare urma să taie legăturile de frânghie chiar în momentul când împachetajul trecea pe deasupra rampei spre a cădea pe aceasta, deoarece cablul funicularului Schiel fiind în mers continuu nu se putea ajunge la altă soluție. În bătaia vânturilor care aici sunt de o violență nemaiîntâlnită, Crucea se menține dârză având oscilații și flexibilități destul de mari, care dau iluzia prăbușirii pentru cei care ocazional s`ar găsi pe scara interioară a ei. În timpul unei mari furtuni, un trăsnet a produs unele avarii care au fost reparate. Astăzi câte un paratoner la fiecare din extremități o pune la adăpostul descărcărilor electrice din atmosferă.

Nu putem încheia aceste câteva însemnări fără a pomeni de numele d-lor insp. Iconomu, Kutaci Rudolf, a supraveghetorului de lucrări Bumbulescu, precum și a arhitectului Dolinschi, care au colaborat la ridicarea acestei frumoase opere arhitectonice.

CUM SE POATE AJUNGE LA CRUCE

Din Bușteni (132 km. depărtare de București și 882 m. altitudine) cea mai alpină și cea mai importantă stație din întreaga vale a Prahovei, numeroase drumuri marcate duc spre culmile Bucegilor (Jepii Mici și Mari, Caraiman, Coștila, Morarul și Bucșoiul) de-asemenea în Valea Ialomiței la peștera Bolboci, Scropoasa. Vorbind despre Coștila, ne amintim - sunt câțiva ani de atunci când un grup de ceferiști între care și doi ingineri și-au găsit o moarte năpraznică în zăpezile acestei văi. Dela Bușteni prin Valea Urlătoarea se poate merge la Peștera Ialomița cale de 6-7 ore. La Omul și la Crucea de pe Caraiman, durata de urcat este dea-semeni de 6-7 ore. Plecarea se face dela Fabrica de Hârtie Schiel, pe drumul marcat în negru, în lungul liniei funicularului. Un drum sinuos spintecă pădurea, apoi urmând Valea Urlătoarea Mică și Urlătoarea Mare, în patru ore ajungi la refugiul Schiel, stație de funicular unde turiștii pot găsi la nevoie găzduire. Aici te găsești pe platoul Jepii Mari. Drumul indicat mereu în negru coboară îndreptându-se spre adăpostul Peștera, după ce a urmat un oarecare timp calea funicularului. Dela adăpostul Schiel, te poți urca la Omul și Caraiman, pentru aceasta trebuind a ține drumul nemarcat, care bifurcă spre dreapta până ce ajungi la alt drum indicat în galben. De aici drumul trebuie urcat până la punctul unde începe scoborîșul. Pentru a ajunge la Omul, vei continua acest drum, iar pentru Caraiman, urmează a se ține dreapta văii Jepilor până la Cruce. Coborîrea prin valea Obârșia spre sud, spre Peștera Ialomița - este ușoară urmând drumul marcat în albastru