Motan îi cere laba
Sătul de suspine,
Motanul
Sărmanul,
A venit la mine
Și mi-a spus pe șleau:
— „Eu vreau ca să iau
„Pe duduia Miau,
„Mi-e dragă,-i frumoasă.
„Dar, mai înainte,
„Să-mi spui, ca părinte:
„Știe ea să coasă?
„Mâncări să prepare
„La bucătărie?
„La piano știe?
„Și... ce zestre are?”
Ultima-ntrebare
Ca ac m-a împuns,
Și înțepat tare
Astfel i-am răspuns:
— „Domnule Motan,
„Ești un mitocan
„Și un guguman!
„Pe Miau, scumpa-mi fată,
„Ți-aș fi dat-o-ndată.
„Dar mata ridici
„Chestiuni aici
„Meschine și mici
„Ce credeam, motane,
„Că sunt destinate
„Numai, din păcate,
„Nunților umane.
„Dar și-ntre pisici
„Amorul rob este
„La chestii c-aceste?!
„Du-te de te-nsoară
„Cu-altă domnișoară,
„Ș-aici nu te-ntoarce,
„P-a mea nu ți-o dau!
„Domnișoara Miau
„Nu coase, dar „toarce“.
„Clavir neavând eu,
„Cântă doar o notă:
„Miau-miau și iar miau;
„Iar cât despre dotă
„N-are nici un leu,
„Că nu sunt chiabur,
„Iar bucătărie
„Ce”ți trebuie ție.
„Obraznic motan?
„Voi mâncați „natur“,
„Șoarec, șobolan,
„Nu gătiți iahnie,
„Rasol, sau piftie!
„Toată lumea știe“.
După acest duș,
Cotoiul e-acuș.
Iar pe acoperiș.
Eu, zău, „jămanfiș!“
Dar Miau ce-a pândit
La ușă furiș,
Când a auzit
Vorbele-mi haine,
Gata să leșine.
Pe la ora șeapte
S-a mai consolat,
Când să bea i-am dat.
Porția-i de lapte.
Pe Miki, cățelul,
Ce rânjea, mișelul,
Într-un colț, sarcastic,
Pe loc l-am calmat
C-un picior cam drastic.
Regretai îndată
Dar sunt de iertat:
Sufletu-mi de tată
Fu crud sfâșiat, —
Greu să ai o fată
Azi de măritat!