- În orașul ăsta am deschis eu ochii;
- Salutare, locuri mândre, scumpe mie!
- Doina doicei mele din copilărie
- Sună-n tot orașul: doica-mi cântă mie?
- Glasul ei e-acesta? ori poate mă-nșel:
- "Mugur, mugur, mugurel!..."
- A plecat, odată, un copil voios,
- Azi, bătrân, se-ntoarce tot pe-aceeași cale...
- Hei, de-atunci ce mult e... griji, necazuri, boale,
- Bucurii puține, și atâta jale!
- Cum mai trece vremea..." trist îngână el:
- "Mugur, mugur, mugurel!..."
- Oare unde sunteți, tovarăși de joc?
- D-aș vedea pe unul barem dintre voi!
- Să mai stăm de vorbă, veseli amândoi,
- Să ne reîntoarcem anii înapoi,
- Anii cei de basme, să cânt iar cu el:
- "Mugur, mugur, mugurel!..."
- Fără de hodină, pasăre pribeagă
- Care-și cată cuibul cald de-odinioară
- Când se-ntoarce iară mândra primăvară,
- Gândul meu colindă, pretutindeni zboară,
- Și mă mir eu singur câte-mi spune el:
- "Mugur, mugur, mugurel!..."
- Sunt copil acuma, iarăși sunt copil!
- Pe-o nuia încalec... lumea e a mea!
- Sare și nechează murgul meu — nuia,
- Merg la jgheab, devale, și îi dau să bea...
- Hii, murguț, în lume, zboară rândunel...
- "Mugur, mugur, mugurel!..."
- Clătinat răsună clopotul din turn,
- Calul, călărețul cad de oboseală...
- E-n amurg... acasă doica mă ia-n poală...
- Ațipesc, și visuri mândre mă înșală;
- Doica mă alintă, cântă-ncetinel:
- "Mugur, mugur, mugurel!..."