Muza

 

Într-un apus de soare veni de mine-aproape;
În ochi filtra azurul și zvon curat de ape
Avea în glasu-i dulce ca notele de flaut.
Copil – cercam zadarnic în ochii ei să caut
Neînțeleasa taină ce mi-ascundea natura;
O trestie bătută de vânt părea statura,
Când ea c-un gest șăgalnic îmi potrivi pe gură,
Cercând să suflu-n doină melodică și pură,
Un flaut peste care neiscusita mână
Cânta călăuzită, în farmecu-i, de zână...
De-atunci pe-al zânei flaut trec mâini neinspirate
Și-n note port ecouri din zări îndepărtate
Cercând să-ntruchipeze pe clapele sonore
Frumosul vis din vraja superbei aurore.