Nașterea (Ion Pillat)

 

N-au fost măslini, nici dafini, nici smochini...
Pământul sfânt nu e al Galileii —
La noi e Nazaretul. Ioachim
De pe pridvor privește Râul Doamnei.

Stă moșul alb în portul de la țară,
Dar sufletul într-însul e catran,
Căci Domnul n-a vroit copii să aibă
Și oamenii cu râs l-au judecat.

Sta Ioachim și-n sufletu-i se roage
Ca-ntr-un pustiu de piatră și nisip
Închină Domnului viață dreaptă,
Jertfește ce-a arat și ce-a sădit,

• 
  

Cu furca-n brâu mergi, Ano, în livadă
Să-ți pască pomișorii albi din mâni
Ca miei priori născuți în primăvară,
Plângând că nu ești mamă, să-i mângâi.

Sub un mălin în floare, te așează —
Un cuib de granguri cântă pe un ram
Te roagă, Ano, Domnului, căci iată
De-o floare pomu-n rai s-a scuturat.

Prin nori de-argint petala se pogoară;
Cu umbra-n cruce cade un lăstun —
Și casa ta, Ioachime, e albă
De binecuvântarea unui prunc.