Deschide meniul principal

Wikisource β

Necredincioasa

Necredincioasa
de Traian Demetrescu


Cu trup înalt și mlădios, subțire
Ca un salcîm crescut abia de-o vară,
Ea pare că sosește dintr'o țară
Întrevăzută în închipuire...

C'un gest te farmecă de 'nfiorare.
Sau de te-atinge cu matasa rochii,
Sau de-o zărești zîmbind, sau de-i vezi ochii
Primejdioși ca nopțile pe mare...

O! glasul ei! — acorduri de cuvinte, —
Blajin, duios, ca plînsul unor strune, —
Eu îl ascult și'l cred, ori-ce mi-ar spune,
Cum cred bătrîniî 'n cărțile lor sfinte...

Adese-ori mă ceartă, dar știu bine
Mai dulce 'n urmă o să mă desmierde;
Și sufletu-mi în sufletu-i se pierde,
Precum o rază 'n zările senine...

Ce'mi pasă dacă, e necredincioasă!...
Urască-mă sau uite-mă... tot una...
Ea m'a iubit, — păstrîndu-și tot-de-auna
Virtutea ei: să fie 'n veci frumoasă...