Ngantosan

 

credeam că moartea
vine pâș-pâș ca o bufniță supărată
credeam că penele ei
strălucesc
credeam că liniștea s-a scurs
printre degetele unei
trambuline verzi
credeam că Dumnezeu
a trimis un fulger înfometat
să-mi înțepe retina
dar moartea nu avea nici o vină
dintr-un colț
noaptea
plecase pâș-pâș
la vânătoare
cu aerul ei boem și absurd

într-un târziu
obosită de-atâta căutare
a intrat pe hornul unei case
și somnul
s-a transformat în veșnicie