Ninge
Ei bravo! ninge în sfârșit!
Pe câmp, pe uliți, în ogradă,
Se strâng troiene de zăpadă,
Și-n urma lor sosește-ndată
Din miazănoapte depărtată
Bătrânul ger îmbrobodit,
Iar crivățul băiat nebun
Din-naltul cerului s-avântă,
Pe cine-l vede, ’l ia la trântă
Și șuieră în nepăsare,
Pe când mătușele de cioare
Se pun la sfat și tot își spun.
D-apoi bătăile cu-omăt?
Dar lunecările pe ghiață?
Această, Doamne, e viață!
Acestea da, sunt tinerețe,
Te crezi în zilele mărețe
Rămase-atîta îndărăt!
Dup-ani de zile prin străini
Mi-e dragă iarna țării mele,
Să uit necazurile grele,
Să uit căldurile de vară,
Sub neaua-naltă să dispară
Un câmp întreg de mărăcini!